Sentimente pe hartie

[Rose Evans]

Shery, te inteleg cum te simti...
Anul trecut mi-a murit un unchi, si am crezut ca toata lumea mea se prabuseste...
L-am iubit foarte mult si ma apropiasem de el in ultima perioada mai mult ca niciodata...A fost ceva neasteptat...Totul s-a intamplat foarte repede...Dar loviturile alea scurte lasa cicatricele cele mai mari, cele mai adanci, cele mai patrunzatoare. Pentru ca pe dinafara nu realizezi pe moment ce se intampla, insa sufletul tau deja pierde o parte din el...
Ma rog...ideea este ca stiu ca este foarte greu sa vorbesti depsre asta si mai ales sa-ti amintesti...La un moment dat ajungi sa crezi ca acea persoana e doar plecata undeva, si o astepti sa apara pe usa in orice secunda...Dar dezamagirea vine o data cu asteptarea...caci acea persoana nu va mai aparea niciodata...
Insa, stiu un lucru, Shery, acel catel nu a murit din cauza ta... Ai facut un lucru minunat si nevinovat atunci cand ai ocrotit animalul si i-ai oferit un adapost...Daca nu il luai tu oricum ar fi murit...Dar ar fi murit singur, in ploaie, in frig, infometat...Asa ai facut o fapta buna, iar catelul nu a murit parasit...Gandeste-te la asta...
Si tine minte ca si Ingrid si ceilalti doi prieteni vor fi alaturi de tine. Eu am invatat asta cu timpul si senzatia ca unchiul meu vegheaza de sus asupra mea m-a facut sa continui, m0a fcaut sa lupt cu viata si sa trec piedicile intalnite...
Asa ca, Shery, ai facut o fapta de admirat azi si ar trebui sa te simti mandra de tine, sau cel putin ar trebui sa-ti mai aline golul din sufletul tau...