Cand se lasa noaptea

[Sophia Mason]

hei buna
asta e primul meu fic si sper sa va placa
nu radeti prea tare ca e ceva nou pentru mine
vorbesc din capul unui baiat si e cam greu si nou pentru mine


Capitolul I

Rasaritul Soarelui


'"De ce mi se intampla asta numai mie?" imi ziceam eu mereu si poate fara acoperire. Intotdeauna imi placea sa ma plang de viata mea, chiar daca nu aveam motiv. Aveam impresia ca ma face mai interesant, mai artagator , mai macho. Nu stiu de ce credeam asta, dar pur si simplu credeam. Poate pentru ca inca nu realizasem cum e viata in realitate. Mi se parea roz si frumoasa pana am descoperit c nimic nu este cum ne imaginam noi.
Dar eu am realizat asta, desi mai tarziu decat trebuia si nu intr-un mod foarte placut. Pierdera persoanei ibite te face in totdeauna sa gandesti altfel. teface sa crezi ca nu numai tu esti important pe planeta asta si ca raul altora te face sa devii la randul tau rau. Dar poate daca nu exista, eu nu as fi intalnit niciodata sentimentul de iubire, de daruire completa.
Viata mea de acum chiar este dura, si pot in sfarsit sa zic linistit:"De ce mi se intampla asta numai mie?" fara sa ma simt vinovat,atragtor, macho.
Acum nu-mi mai pasa de ce crede lumea despre mine, acum vreau sa fiu alaturi de ea, indefernt de diferentele majore dintre noi. Dar asta nu se poate si ar trebui sa incerc sa o uit, sa gasesc pe altcineva."De parca asta s-ar putea intampla vreodata".


Va rog nu judecati prea tare
asta e defapr sfarsitul povestiii, un fel de epilog pus la inceput sau cv de genu


PS1 imi cer scuze ca e prea scurt dar n-am putut sa scriu mai mult fara sa dau detalii importante pe care inca nu trebuie sa le aflati
PS2 imi cer scuze pentru lipsa de inspiratie
PS3 imi cer scuze pentru ca e o prostie