O mica escapada

[Bell Evans]

Ghemuita in fotoliul ei, Bell era aplecata asupra Hartii, cercetand micutele puncte ce misunau in toate partile.
"-Cred ca acum e liber" sopti ea, iar Helena se intoarse dinspre fereastra. Avea obrajii uzi, dar Bell nu era sigura daca era din cauza ploii sau a lacrimilor.
"-Ok, sa mergem" murmura Helena, inchizand geamul cu un mic scartait.
"-S'a intamplat ceva?" intreba Bell.
"-Nu, sunt bine" sopti Helena, dar ceva din tonul vocii ii dadu de banuit cercetasei.
Iesira impreuna din camera, invaluite de pelerina invizibila. Mersera cativa pasi, zgomotul linistit al ploii rasunand in linistea castelului cufundat in mantia noptii. O seara linistita poposea asupra domeniilor, doar ploaia strica armonia perfecta.
Deodata, un zgomot de ceva spart se auzi in fata lor.
"-Ce se intampla?" sopti Bell, iar Helena ii facu semn sa taca.
"-Peeves" sopti ea, ingrozita.
"-Oh, nu!! Si asta mai vede prin pelerine invizibile!" murmura Bell, panicata.
"-Ne intoarcem in camera?" intreba Bell, privind fix spre locul de unde se vedea forma translucida a strigoiului. Se pare ca spargea niste calimare de cerneala, pentru a'l enerva pe Filch.
"-Cine e acolo?" suiera vocea lui, in timp ce se apropie de cele doua cercetase. "ELEVEE CARE NU DORRM!" urla el, iar Bell se abtinu sa nu'l injure.
"-Bombarda!" sopti ea, timp in care fantoma disparu. Insa un alt zgomot, insotit de un mieunat le facu sa fuga spe etajul VII.
"-M'am saturat de Filch si Peeves!" spuse Helena, in timp ce intrara pentru a treia oara in camera.
"-Nu doar tu" sopti Bell, asezandu'se pe o canapea. Observa cateva lacrimi scurgandu'se discret pe chipul Helenei, care statea in fata semineului.
"-Helena, stiu ca se intampla ceva cu tine. Spune'mi mie, poate te pot ajuta cumva" zise fata, incercand sa descopere misterul tristetii ce ii invaluia chipul prietenei sale..