Cand se lasa noaptea

[Sophia Mason]

ms mult pentru incurajari
iata si partea a doua a capitolului II


Capitolul II
Cea mai proasta zi
Partea II


Si iata-ma pe mine, stand singur ca un bou in mijlocul drumului, cu un munte imens de hartii, cu o amenda si fara slujba mea pe care o detestam dar care imi aducea venituri lunare frumusele.Nu mai puteam face decat un singur lucru. Am aruncat toate dosarele si formularele pe jos, mi-am scos telefonul din buzunar si am format numarul idiotului de Marius. Am stat si am asteptat cateva secunde apoi am auzit:
"Ati apelat casuta vocala a abonatului 074828...."
"-Imi bag picioarele in casuta ta vocala" am strigat eu nervos si din pacate lumea de pe strada m-a auzit. O femeie a trecut imediat pe cealalta parte a strazii.Imi venea sa arunc telefonul in mijlocul drumului sa il calce vreo masina si sa il faca bucati.Dar apoi l-am pus iarasi la ureche.
"....va rugam lasati un mesaj dupa semnalul sonor"
Am astepta bipul caracteristic care ma scotea din nervi dupa care am zis:
"-Bai, ce naiba faci cu telefonul ala? Parca ti-am mai zis odata sa ti-l legi de ureche. Daca vezi mesajul suna-ma!" si am inchis teleonul. Mi-ar fi placut sa-i mai spun si "boule" la sfarsit dar m-am abtinut.
Dupa doua minute mobilul mei incepe sa sune. Ma uit si vad ca e Marius.
"-Ce faci frate? Bai, iarta-ma ca n-am raspuns dar eram ocupat"ei era ocupat, cred ca era cu vreo femeie."Deci, de ce m-ai sunat?"
"-Pai poti sa vii cu masina ta sa ma iei din fata biroului?" era a treia oara cand ma umileam azi dar nu aveam ce face.
"-Da' masina ta ce are? Nu poti sa vii cu ea?"
"-Pai nu pot ca mi-au luat masina. Hai vi-no mai repede ca-ti zic dupa ce ajungi."
"-Bine, frate. Hai ca intr-un sfert de ora sunt la tine." mi-a zis el dupa care mi-a inchis telefonul in nas.
Deci acum nu aveam nimic de facut, decat sa astept 15 minute sa vina Marius sa ma ia. Incercam sa ma gandesc la orice altceva ca sa nu-mi mai aduc aminte ca mi-am pierdut job-ul. Asa ca am sunat-o pe Cristina. Cristina era prietena mea de un an de zile si tin la ea mai mult decat la mama. Inca nu pot sa cred cat de norocos eram sa fiu cu o fata si frumoasa si desteapta. Asta cred ca era singurul lucru din viata care imi iesise bine. Ne iubeam si asta era tot ce conta. Pun telefonul la ureche si astept sa raspunda.
"-Alo, ce faci?" imi spune ea.
"-Bine, am avut o zi groaznica si tu esti singurul lucru care poate sa mi-o faca mai frumoasa" nu stiu de ce cand vorbeam cu ea mi se inmuiau picioarele. Era ceva in vocea ei care imi facea tot corpul sa tremure.
"- Pai se pare ca va fi si mai urata ." imi zice ea pe un ton nu tocmai prietenos. "Uite ce e. Eu cred ca ar fi bine sa luam o pauza." Cand am auzit asta, desi credeam ca nu e posibil, ziua mea a devenit si mai proasta. "Nu e vina ta, e a mea..." Ce cliseu! De fiecare data cand cineva spune ca nu e vina ta, chiar este vina ta."si nu vreu sa mai continui relatia asta care nu duce nicaieri. Ma intelegi, nu?". Ce as mai putea sa zic?M-am multumit sa mormai incet:
"-Iham!" si a inchis.
Iar eu am ramas ca un prost pentru a patra oara in doar 10 minute.
Ce putea merge mai prost de atat?



PS1 Din cate am observat asta e singurul fic care e povestit din pdv al unei pers de gen masculin
PS2 Din cate am observat, toate ficurile sunt scrise de fete
PS3 Din cate am observat e cam ... nu stiu cum ... dar.... nu mai conteaza

Cine ghiceste ce se intampla in continuare, ii dedic urmatorul capitol