Viata, asa cum e...Sau nu?

[Kasumi Mikoto]

Ei, uite ca fulgerele mele se reprofileaza spre proza...Nu e grozav, dar "Din confesiunile unei pisici" a ramas abandonat si sunt pe zero, nu mai am gandire felina... Asa ca luati de aici:

Capitolul unu... Kory vs Matematica

M-am uitat la ea numai ca sa vad cum, abatandu-si privirea de la “blestematul de caiet cu patratele”, da ochii peste cap.
-Hai! I-asa greu? am facut eu, scotandu-mi castile MP3-ului din urechi si inchizandu-l.
-Tie ti-e usor...bodogani prietena mea.
M-am uitat in caiet si a fost randul meu sa dau ochii peste cap,
-3,14! Of, Dumnezeule! “Pi” nu iti spune nimic?!
Kory lasa pixul jos.
-Cum faci asta? ma intreba ea.
-E usor, am zambit eu, jucandu-ma un pic cu cifrele in caietul prietenei mele si terminand in doar cateva secunde exercitiul pe care ea il lungise pe 3 pagini.
Relativ incurajata, Kory, trecu la exercitiul urmator. Dupa ce ii contempla cu atentie cateva minute enuntul, merse repede cu problema pana aproape de capat cand...
-OF, NAIBII! Ce-i asta?!
-Minus...am oftat eu. Formula...
Kory izbi cu pumnul in masa:
-Evrika!
-Ce?
-Nimic...Imi place cum suna.
-Stii? N-ar trebui s-o iei ca pe o gramada de reguli plictisitoare. Ia-o practic. Logic .
-Rain, nu fi mama! se supara Kory.
Am inceput sa rad.
-Ok, dar realizezi ca maine avem testul, nu-i asa?
-Doamne...E maine? se trezi ea la realitate.
-Daaaa...
Incepu sa ploua. Vantul izbea fara mila picaturile de apa de geam. Castanul sub care invatam eu vara statea acum acolo, posomorat, cu crengile aproape goale, batand din cand in cand in fereastra.
-Te-as lasa sa intri, am oftat eu.
-Poftim?
-Nimic...Invat la istorie...
-Nu pare! zambi Kory, privindu-ma.
Atunci am realizat si eu ca priveam fix intr-un ziar de saptamana trecuta, pe care il tineam cu susul n jos. Apropiindu-ma de biroul la care cea mai buna prietena a mea il injura probabil in gand pe Pitagora, am inceput sa ma gandesc cum as fi putut sa o fac sa inteleaga. Si asta pana maine.
Parintii nostril au decis ca ea sa ramana la noi peste noapte, pentru ca oricum tata ne ducea la scoala pe mine, pe ea si pe Philip in fiecare dimineata. Cu ocazia asta, poate mai prindea si ea ceva din materie.
*
M-am sculat la 3 dimineata. Kory misuna prin camera. M-am luat un pahar cu apa si m-am culcat la loc, exact ca sa dorm inca 3 ore. La 65, fratele meu a urcat sus:
-Rain! RAIN!
-CE?!
-Tata a strigat de 5 ori. O sa intarziati. Kory e deja jos. Mananca Vii?
Chiar imi placeau testele la matematica, dar, pentru Kory, speram sa se inchida scoala restul saptamanii, sau sa amane testul...
*
-Multumesc! zambi Kory dandu-se jos din masina ceva mai tarziu. Dar apoi, printer dinti, catre mine: N-a fost in stare sa ramana si el odata fara bezina?!
Kory nu avea mereu note rele la mate, dar la teste calca pe bec deseori. Nu voiam sa isi strice media de tot, dar inca nu imi venea sa cred ca ma gandeam la ce ma gandeam...