Peripeţii la Hogwarts

[Alice Morris]

Capitolul VIII
Vizite în miez de noapte

Urmãtoarele zile nu au fost atât de pline de evnimente.
Miercuri, dupã ore, Alice îl luã pe Albus cu ea la bibliotecã ºi lucrarã împreunã la eseul pentru ora de Poþiuni. Biblioteca era o încãpere mare, înaltã, iar mobilierul era reprezentat de rafturile pline cu cãrþi, ºi câteva mese de studiu. Madame Pince, bibliotecara, era o vrãjitoare care þinea extrem de mult la cãrþile ei. Era slabã ºi avea pielea ca pergamentul. Alice luã informaþiile necesare dintr-o carte veche, ce avea cusãtura cotorului slãbitã datoritã generaþiilor de elevi care au citit-o. κi luã notiþe dupã care îi dãdu cartea lui Albus, în timp ce ea punea referatul la punct.
Joi, Alice avu prima orã de zbor. Se descurcã destul de bine iar senzaþia de zbor era una nemaipomenitã. Turnurile castelului se vedeau nemaipomenit de la înãlþimea la care ajunsese cu mãtura. În timp ce era pe mãturã, se gândea cum a fost dacã ar fi putut sã joace Vâjthaþ.
Albus era un zburãtor înnãscut. Îi mãrturisi lui Alice dupã orã cã tatãl lui îl învãþase sã zboare, în timpul verii.
Vineri dimineaþã. Alice ºi celelalte fete din dormitorul Cercetaºilor au fost trezite de un zgomot rãsunãtor. Alice se dãdu jos din pat ºi se îndrepta cãtre uºa dormitorului. În spatele uºii, în locul scãrii obiºnuite se afla un topogan. Alunecã pânã la baza acestuia ºi fu surprinsã sã-l vadã stând lângã topogan pe Albus.
-Ce cauþi aici? întrebã ea, încercând sã se opreascã din râs ºi ridicându-l pe Albus de pe jos.
-Am alunecat. Am încercat sã urc în dormitorul fetelor sã te trezesc ºi scara s-a transformat în topogan, spuse Albus revoltat în timp ce alte fete ajunserã în camera de zi.
-Asta pentru cã bãieþii nu au voie în dormitoarele fetelor. Scãrile sunt vrãjite, vraja Glisseo mi se pare, spuse Alice zâmbind.
-Dar voi aveþi voie în dormitoarele bãieþilor? zise Albus uimit. Nu mi se pare corect!
-Nu te uita la mine, nu e vina mea, se scuzã Alice. În orice caz, de ce vroiai sã mã trezeºti?
-Vroiam sã-þi spun cã azi mã duc pânã la Hagrid ºi mã întrebam dacã vrei sã vii.
-La Hagrid? Mai întrebi? zise Alice entuziasmatã. Sigur cã da! Când?
-Mi-a zis tata cã pe la ºase seara. Dupã ore mergem, bine?
-Desigur, aprobã Alice.
Scãrile reveniserã la forma lor normalã aºa cã Alice urcã în dormitor ºi se pregãti pentru ore.

*

Alice cobora scãrile de marmurã împreunã cu Albus. Se îndreptau cãtre coliba lui Hagrid. Soarele se pregãtea sã pãrãseascã cerul, aºa cã îºi fãcea ieºirea pictând în urma lui cu nuanþe de portocaliu care se împleteau încet-încet cu movul întunecat al serii.
Deasupra pãdurii plutea o aurã plinã de mister iar la marginea acesteia o luminã scânteia în fereastra lui Hagrid. Cãsuþa lui era micã, fãcutã din lemn iar în partea dreaptã a casei se aflau câþiva dovleci.
Albus bãtu la uºã ºi se auzi un lãtrat, apo vocea groasã a lui Hagrid:
-Colþ, fã liniºte! dupã care deschise uºa. Bunã Albus! Ah, vãd cã ai adus ºi o prietenã, adãugã el poftindu-i înãuntru, într-o camerã nu prea mare.
-Da, ea e Alice Morris, spuse Albus intrând, ºi privind în jur.
-Eºti fiica lui Alan cumva?
-Da, rãspunse Alice privind ºi ea în jur la lucrurile care se aflau în camerã: un pat, o masã, câteva scaune, ºi o vatrã pe care fierbea un ceainic.
-Aºezaþi-vã! îi îndemnã Hagrid pe cei doi. Ceaiul fierbe imediat, de ce nu luaþi niºte prãjituri?
Alice ºi Albus se aºezarã pe scaunele masive ºi luarã câte o prãjiturã de pe farfuria din centrul mesei. Prãjiturile erau exact aºa cum se aºteptase Alice, aºa cã muºcã doar o firmiturã, cu grijã. Albus regretã când muºcã din prãjitura lui cu încredere. Arãta de parcã ºi-ar fi rupt dinþii dar fãcuse tot posibilul sã nu se plângã. Hagrid le puse ceai în douã cãni mai mari decât cele normale, ceai pe care cei doi îl apreciarã; era mult mai bun decât prãjiturile.
-Deci, spuse Hagrid, cum vi se pare la Hogwarts?
-Este foarte bine! rãspunse Albus entuziasmat. Orele sunt destul de interesante, ºi ghici ce! Ieri am învãþat sã zburãm!
-Dar nu te-a învãþat tatãl tãu în timpul verii? întrebã Alice surprinsã.
-Ba da, dar acum a fost în mod oficial, explicã Albus. Dna Hooch a spus cã mã descurc foarte bine dar nu i-am spus cã m-a învãþat tata sã zbor.
-ªtii, Albus, Harry a fost un zburãtor grozav ºi un jucãtor de Vâjthaþ nemaipomenit, spuse Hagrid uitându-se în gol.
-Da, Albus, interveni Alice. Ai putea sã-i calci pe urme, nu te-ai gândit sã joci vâjthaþ? În plus, peste douã sãptãmâni este selecþia pentru noua echipa nu, Hagrid?
-Da, dar anul I nu are voie sã participe.
-Poftim?! spuserã Alice ºi Albus în cor, amândoi miraþi de cuvintele tocmai rostite de Hagrid.
-Dar nu e corect! se plânse Albus. Ar trebui sã pot ºi eu sã dau probã!
Alice tãcu, ºi rãmase pe gânduri. Regula pe care Harry o încãlcase în anul I încã era valabilã iar Albus nu putea face parte din echipã. Cel puþin, nu anul acesta.
Discuþia cu Hagrid continuã pânã când acesta decise cã era prea târziu ºi cã toþi trei vor avea probleme dacã Filch, sau "Þapul ãla bãtrân" dupã cum îl numea Hagrid, i-ar fi prins afarã din pat dupã ora de culcare. Alice ºi Albus plecarã spre castel pe întuneric. Alice luminã poteca folosin vraja Lumos, vrajã predatã în acea dimineaþã de dna Malard. În timp ce treceau de uºile de stejar, Albus ºopti:
-Tu realizezi cã am sãrit peste cinã ºi cã nu am mâncat nimic de la prânz?
-Þi-e foame? întrebã Alice la rândul ei în ºoaptã.
-Bineînþeles cã mi-e foame! se plânse Albus. ªi tu încã îmi eºti datoare cu o vizitã la bucãtãrie, deci de ce sã nu mergem chiar acum?
-Acum? spuse Alice îngrijoratã. Îi era fricã sã nu fie prinºi. Bine, se conformã ea. Dar trebuie sã faci liniºte ºi sã mã ajuþi sã caut un tablou cu un bol cu fructe. În spatele tabloului este bucãtãria, ai înþeles?
-Da, ºopti Albus dupã care se întoarse ºi începu sã cerceteze tablourile de lângã Marea Salã.
Alice începu sã se uite la tablourile de pe peretele opus celui pe care se uita Albus. Erau multe portrete înfãþiºând femei frumoase, îmbrãcate în rochii elegante, sau bãrbaþi autoritari, unii îmbrãcaþi în armuri, cu sãbii în mâini, sau îmbrãcaþi în haine de culoare roºie, cu pãrul aranjat în bucle ºi suluri de pergament în mâini. Alice admira tablourile ºi pe locatarii lor adormiþi, când Albus o strigã în ºoaptã:
-Cred cã l-am gãsit!
Alice se îndreptã cãtre Albus ºi privi tabloul în dreptul cãruia stãtea acesta. Era un tablou mare, care înfãþiºa un bol imens cu fructe. În dreapta tabloului era o parã giganticã, de culoare verde. Alice se apropie ºi o gâdilã. Tabloul se dãdu la o parte dezvãluind intrarea în bucãtãrie ºi cei aproape o sutã de spiriduºi care erau înãuntru. Alice ºi Albus intrarã înãuntru, Alice uitându-se împrejur iar Albus mut de uimire. Un spiriduº mic, cu curechile mari, ca de liliac ºi cu ochii verzi ca ºi douã sfere, îmbrãcat într-o uniformã alcãtuitã din pantaloni negri, o cãmaºã creponatã ºi un sacou albastru veni bucuros cãtre cei doi.
-Bunã seara, bine aþi venit! chiþãi spiriduºul. Cu ce vã putem servi?
-Ne poþi da ceva de mâncare? întrebã Albus politicos. Nu am mers la cinã ºi ne e foarte foame...
Spriduºuldãdu din cap ºi se îndreptã cãtre una din mesele aflate în bucãtãrie. Puse pe farfurii aurii douã porþii din mâncarea servitã la cinã ºi câte o felie de plãcintã cu fructe. Le puse pe o masã ºi îi invitã pe Albus ºi pe Alice sã ia loc ºi sã mânânce.
-Mulþumim, spuse Alice când spiriduºul puse pe masã câte un pahar de suc de dovleac. Cum te cheama?
-Elmer, domniºoarã. ªi sunt foarte fericit sã vã servesc.
-Dar ce s-a întâmplat cu hainele voastre? întrebã Alice observând lipsa zdrenþelor. Pânã acum purtaþi feþe de mese, sau de pernã.
-Acum nu mai purtãm, chiþãi Elmer. Datoritã doamnei Granger, care a luptat pentru drepturile spiriduºilor de casã, acum purtam haie normale ºi suntem plãtiþi pentru munca depusã.
-Hermione Granger a fãcut toate astea? întrebã Alice plãcut surprinsã. Mã bucur sã vãd cã a continuat cu S.P.A.S.
-Bineînþeles cã a continuat cu S.P.A.S.-ul. A lucrat ºi în minister o perioadã.
-Serios? Bravo ei! ªi, Elmer, cu cât sunteþi plãtiþi?
-Cu cinci stecli pe sãptãmânã. Doamna directoare a propus iniþial zece stecli dar noi spiriduºii nu prea avem ce face cu banii.
În timp ce Alice ºi Albus continuau sã mãnânce, Elmer vroia sã le mai aducã mâncare, dar cei doi refuzarã. Dupã terminarea cinei, cei doi îºi luarã la revedere de la spiriduºi ºi ieºirã încet din zgomot, încercând sã nu facã zgomot.
Urcarã scãrile pânã la etajul ºapte în liniºte, se îndreptarã spre portretul Doamnei Grase, o trezirã ºi intrarã în Camera de zi. Prima sãptãmânã se terminase cu bine. Mai rãmãsese doar restul anului.

PS1:scuze pentru asteptare, sper sa merite
PS2:am scris deja jumatate de pagina la capitolul 9 deci sper ca nu va dura prea mult pana il postez
PS3:multumesc enorm celor care il citesc si celor care va place pentru ca va pierdeti timpul pretios cu povestea mea
PS4:ms mool Ichi pentru ca miai imprumutat cartea ><