Ganduri

[Matt I. River]

"Cei trei cercetasi iesira din coliba lui Hagrid, cu acesta in urma lor. Colt nu lipsea nici el. Uriasul se duse incet in spatele casei si se intoarse de acolo cu un fel de butoi.
-Aici este mancarea pentru unicorni, ii informa acesta. Ichigo, du-te si ia si tu un butoi, iar voi fetelor luati unul amandoua.
-Hagrid, nu ar fi mai bine sa folosim o vraja de plutire? intreba Ichigo. Astfel vom putea lua mai multe butoaie.
-Hmm, facu uriasul. Bine atunci, faceti cum vrei.
Cele doua fete din anul VII si bãiatul din anul V isi scoasera baghetele si facura aceeasi miscare in timp ce spusera: „Wingardium Leviosa”
In acel moment, trei butoaie de o marime considerabila se ridicara usor in aer si plutira langa cei trei tineri vrajitori.
-Foarte frumos, aproba Hagrind. Ok, sunteti gata de plecare? Întreba acesta, punandu-si arbaleta masiva in jurul corpului.
Cei trei dadura din cap si apoi îl urmara pe urias pana la marginea padurii.
-Dar ce este in aceste butoaie Hagrid? intreba cercetasul
-Mancare pentru unicorni, ce altceva?
Bãiatul isi dadu ochii peste cap in timp ce spuse:
-Da, de asta mi-am dt si eu seama. Dar ce fel de mancare? Ce mananca unicornii.
Atat fata din dreapta lui Ichigo cat si cea din stanga lui ramasera cu rasuflarea taiata. Se parea ca nici ele nu stiau ce mananca acele creaturi albe, superbe.
-Pai, nu e mare lucru. Doar un tip de iarba care nu creste in Padurea Interzisa.
-Deci tu trebuie sa le aduci mancare in fiecare zi?
-Nu chiar, raspunse Hagrid. Unicornii sunt niste creaturi magice foarte puternice si interesant in acelasi timp. Se pare ca organismul lor poate supravietui cu doar cateva frunze din aceasta planta timp de cateva zile. Cum nu sunt foarte multi unicorni in padure, butoaiele asta ar trebui sa le ajunga timp de doua, trei saptamani.
„Interesant” se gandi Ichigo, in timp ce un gand amuzant i se strecura in minte: „Ce bine ar fi daca si oamenii ar fi la fel ca unicornii.”
Tot discutand de zor cu Hagrind despre unicorni, cei trei nu isi dadura seama ca se adancisera mult in padure, pana când uriasul le arata un fel de poenita luminata.
-Aici o sa lasam mancarea, ii anunta uriasul.
Butoaiele plutira pana in mijlocul poenitei iar apoi se intoarsera cu susul in jos, lasand sa cada ceea ce parea un fel de iarba cu niste frunze mari si rosii. In timp ce Hagrid si Ichigo se ocupau de mancare, din spatele unui tufis se auzi in zgomot. Toti isi intoarsera privirea speriati iar Hagrid spuse pe un ton ferm, ducand mana la arbaleta:
-Cine e acolo? Te avertizez, am o arma si nu mi-e frica sa o folosesc.
Capul lui Nessus se iti de dupa cateva frunze, urmat de corpul puternic de cal al acestuia.
-Nessus! exclamara Ichigo si Hagrid in acelasi timp.
Centaurul se apropie de ei si intinse mana spre Hagrid, apoi spre Ichigo, in timp ce le zambii fetelor si spuse:
-Pe cine asteptai sa vezi, Hagrid?
-Ei, pe nimeni, ocoli acesta raspunsul. Defapt imi pare bine ca ai venit. Chiar vroiam sa vorbesc ceva cu tine. Va suparati daca asteptati aici? Adauga acesta, uitandu-se spre cei trei cercetasi. Acestia dadura usor din cap iar cei doi se indreptara spre desisul de copaci, disparand din campul lor vizual.
Bãiatul statu putin pe gânduri dupa care sopti catre Isa si Bell:
-Ma intorc imediat.
Acestea îl privira uimite cum se indeparteaza de ele si furiseaza printre trunchiurile imbatranite, spre locul unde disparusera Nessus si Hagrid.
„Nu cred ca fac ceea ce e bine, dar nu am de ales” isi zise Ichigo, incercand sa se calmeze. Trebuia sa afle mai multe despre acel secret si atata timp cat cei doi nu vroiau sa ii spuna nimic, aceasta era ultima lui alternativa. Ii lua ceva timp pana ii gasi, padurea intunecata impiedicandu-l sa gandeasca limpede. Intr-un final auzi glasuri, asa ca se apropie incet de ceea ce parea un luminis.
-. . . si iti repet, Hagrid, nu avem ce face. Nici macar nu ar trebui sa sti de. . .
-. . . asa, nu e normal sa stam cu mainile in san. Daca o sa ii atace pe copii?
-Acest luru nu o sa se intample. Am jurat ca o sa ii protejam pe copii de la Hogwarts, dar nu putem face nimic altceva. Este scris in. . .
-Ah, terminati odata cu stelele voastre stupide! se auzi vocea suparata si exasperata a uriasului, amplificata parca magic de linistea codrului. Daca voi nu vreti sa ma ajutati atunci o sa scap singur de acea creatura.
-Nu te pot lasa sa faci asta, spuse centaurul. Hagrid, asculta-ma! Am vazut cu ochii mei ce o sa ti-se intample daca incerci sa te pui cu el. Nu esti pe masura lui atata timp cat poate patrunde in mintea ta. Atata timp cat mintea celui care vrea sa îl infrunte nu este pura si lipsita de ura si furie, nu poate fi invins.
Hagrid mormai ceva, iar bãiatul se apropie inca putin, ca sa nu piarda nimic din discutia lor. Dar chiar atunci îl auzi pe Nessus spunand:
-Cred ca ar trebui sa te intorci la copii. Si ar trebui sa uiti de poestea asta si sa nu spui la nimeni ce sti.
In acel moment Ichigo se retrase incet, cu spatele si când ajunse destul de departe de cei doi o lua la fuga. Se parea ca aflase in sfarsit secretul atat de bine pazit. . ."