Viata, asa cum e...Sau nu?

[Kasumi Mikoto]

Ba nu. Titlul e altul... Am dat asa doar ca sa va fac sa va ganditi. Capitolul asa are 3 parti.

Capitolul 5
Partea intai
Viitor
-Ai face bine sa te opresti, imi spuse Neimportant, pentru ca e foarte contraindicate sa exagerezi din prima.
-Poftim?
-E ca si cum ai agita o sticla de apa minerala s ii-ai scoate dopul. Trei sferturi din desert erau locuite, inainte ca o alta Nimfa sa faca exces de zel.
In timp ce flacara aurie vira spre albastru oceanic in mainile mele, mi-am strigat in gand: STOP!
-Nu e nevoie sa urli la mine, argumenta Neimportant.
La inceput nu am inteles, dar apoi mi-am amintit ca de fapt el era in capul meu.
-Bine. Acum poti incerca din nou. Doar spune-mi ce vrei sa isemne de asta data Magia Zorilor Timpului, ca sa stiu ce ar trebui eu sa fac mai intai.
-Viata...Nu, Viitor.
-In regula, atunci. Poti emite, infiltra sau elimina Magia Zorilor in viitor, dar ca sa ajungi acolo, trebuie sa te eliberezi de corp, iar eu nu voi mai fi acolo sa iti explic totul vorbind la persoana a doua, deci va trebui sa devii capabila sa crezi ca stii regulile unui joc care nu exista.
-Nu pot. Eu...Teoria si logica sunt singurele lucruri dupa care m-am ghidat. Iar lumea asta nu le are.
-Rain! ma striga iar Fillip.
-Acu`!
-Rain, incerca sa imi explice Neimportant. Esti Nimfa Magiei de dinainte de Zorii Universului. “Logica acestei lumi” e in mainile tale. Magia e in sangele tau. TU faci regulile unui joc pe care numai 3 il pot juca!
-Trei? am vrut eu sa stiu. Cine sunt ceilalti doi?
-Toate la timpul lor...
-RAIN!
-Uite, Fillip, am un pproiect la istorie...Nu pot in seara asta!
Mai sa fie! Magia de dinainte de Zori te invata sa minti? pentru ca nu il mai mintisem niciodata pe fratele meu mai mic.
Neimportant spusese ca eu faceam regulile, deci nu trebuia sa cer explicatii cu privire la mdul iin care aveam sa ma indepartez de imaginea mea materiala. M-am asezat usor pe scaunul de piele rosie, am tras masa de cafea langa fotoliu si am scris ceea ce parea sa fie inceputul unui proiect la istorie, mi-am pus manualul iin brate si pixul pe foaia de hartie si am inchis ochii. Am simtit cum odata cu sangele meu curge iarasi inca ceva. Dar de data asta foarte lent. Apoi am sesizat ca privind in jos, ma vedeam pe mine. Apoi m-am trezit brusc intr-o tornada de lumini argintii orbitoare.
Apoi, parca dupa secole de calatorie muta, am putut vedea in fata un zid de caramida rosie pe care era lipita prima pagina a umui ziar.
-Anul 2019? Nu e rau!