O simpla vizita

[Bell Evans]

Bell se juca cu berea-zero din pahar, aliniind bulele de acid pe marginea sticlei. Ii era dor de Hogwarts, desi abia parasise castelul. Insa vacanta avea sa mai dureze ceva timp.
Se ridica brusc de la masa. Vroia sa fie singurica.
"-Pleci undeva, domnisoara?" intreba Charlie, privind'o atent.
"-Vreau sa ma plimb putin" spuse cercetasa.
"-Intoarce'te repede" sopti Helena, cu o urma de ingrijorare pe fata.
Bell iesi din bar, lasandu'se imbratisata de caldura plapanda a razelor de soare. Nemarginitul albastru al vazduhului se reflecta in privirile fetei, care zburau departe, spre turnurile Hogwarts'ului si misterele lui. Le simtea foarte mult lipsa prietenilor sai, desi prezenta Helenei era linistitoare.
Se indeparta de padocul dragonilor, vrand putina liniste. Indreptandu'se spre un cedru batran, se aseza la umbra lui protectoare si isi lasa firul gandurilor sa zboare aiurea. Privi soarele ce se ineca in padurea de ulmi in departare, copacii care isi leganau melodios crengile in bataia fina a vantului si se lasa furata de frumusetea peisajului. Cativa nori albi dadeau piept cu asfintitul sangeriu, miscandu'se incet, asemeni regilor, pe fundalul senin. O zi perfecta, din toate punctele de vedere.
Desi nu era o mare fana a Vajthat'ului, se distrase de minune in acea zi cu Charlie si Helena. De asemenea, invatase noi lucruri despre dragoni, lucru ce o bucura nespus. Iar acum, in lumina plapanda a asfintitului, incepea sa regrete plecarea de la Hogwarts. Dar isi alinie rapid gandurile, incercand sa nu se lase impresionata de dorul ce ii stapanea fiinta si se ridica brusc de sub copacul ce o apara.
Se indrepta spre barul de unde plecase, si ii cauta din nou pe Helena si Charlie. Stateau tot acolo, la aceeasi masa.
"-Gata, plimbareato??" o intreba barbatul, chicotind.
"-Dap. O gura de aer curat e mereu bine-venita" raspunse cercetasa, cu un zambet.
"-Asa este" aproba si Helena.
"-Deci, acum ce facem??" intreba Bell, ganditoare..