Chance [+16]

[Alice Swan]

Hy am venit si eu cu un fic nu e chiar primul, dar acesta imi place si am zis sa nu il tin in word.Sper sa va placa si eu va urez lectura placuta!
Cap.1

Never say goodbye to your chance

Part 1

Vara
anului 2012

Cat de linistitoare poate fi o melodie cantata la un pian atat de linistitoare precum un sarut in fata unei usi intredeschise dar in acelasi timp la fel de ravasitoare precum un vis.Nu vreau sa imi plang de mila dar durerea ce o simt nu as putea sa o exprim decat prin note muzicale.

“Omg tu esti culmea in fiecare seara ai de gand sa stai langa pianul asta si sa plangi?”

“Bob ce stii tu...”

Nu avea sens sa imi justific comportamentul dar viata merge inainte si nu pot ramane in trecut trebuie sa imi traiesc prezentul asa mi-am zis ieri azi poate si maine .

“Stii ce stiu, ca o sa treaca viata pe langa tine pentru cine pentru un dobitoc,spune-mi merita?”

“Boby nu stiu daca merita sau nu dar tot ce stiu este ca maine avem concert si noi nu am facut nici macar o repetitie.Mergem sa o luam pe Cici si pe Eric?”

Acesta imi facu semn cu mana catre o usa ce dadea catre o scena mare unde deobicei eu, Bob, Cici ,Eric si Alex de faceam incalzinea inainte de concerte.


Ploua incet,incet peste sufletul meu
Imi amintesc cand ne tineam de mana
Mergeam prin ploaie impreuna dar acum s-a terminat
Ploua incet,incet
Ploua incet ,incet


“Fuck ce naiba e cu porcaria asta cine dracu a scris-o?” incepu Alex sa se crizeze.

“Eu am facut-o este vreo problema?” am zis batand cu piciorul in podea stiind ca acest lucru il enerveaza la culme.

“Iti bati joc de mine Karina?Sincer ce este cu porcaria asta deci nu are nici ritm nici rima te rog canta Never say godbye to your chance da?” imi tipa Alex in ureche iar eu simteam cum toata povestea asta cu aceasta trupa nu are nici cap nici picioare.

Poate si nici ceea ce spun eu acum nu are nici cap nici picioare deci va trebuii sa ne intoarcem in timp da pentru a mai spune macar odata te iubesc.

Part.2

2009 1 Ianuarie

Prima zi din an as putea spune ca va fi un an greu din toate punctele de vedere pentru ca intru la liceu si cine stie daca soarta imi va fi favorabila.Si Rika sa hotarat deja la ce liceu sa opteze si din pacate nu va fi acelasi ca al meu ea vrea sa fie la Harry Roberts iar eu la St.Valentine Mark.Rika poate inca este cea mai buna prietena a mea e o persoana foarte inteligenta si sensibila in interiorul ei si nu pot sa neg ca avea si inca are o voce superba dar asa e viata uneori ne intalnim vorbim si apoi de despartim.

2 zile mai tarziu credeti-ma ca nu sa intamplat o minune nu nimic special doar am vorbit cu o persoana necunoscuta care sincer nu imi prezenta nici un interes iar apoi m-am intalnit cu Cici sa ii vorbesc despre problemele mel.

In fata parcului aceasta ma astepta infrigurata numarand niste bani din portofel.

“Nu pot sa cred ca ai ajuns spune-mi ce ti-a luat atat?”ma intreba aceasta plina de furie.

“Ei ce mi-a luat ma retinut un idiot pe net cu niste probleme pe un forum crede-ma nimic special tu ce faci?”

“Ei ce sa fac bine, la problemele mele stii u cu parinti scoala prostii.” Imi spuse aceasta bagandu-ma te tot in ceata.

“Ce facem mergem undeva ?”

“Ce zici sa mergem sa bem ceva si iti povestesc de baiatul acela care ma sunat acum doua seri.”

Am mers cateva minute pana am ajuns la un pub .Am intrat si ne-am asezat la o masa.

“Bine haide sa iti povestesc despre telefonul acela ,stii tipu’ avea voce interesanta dar credema vorbea numai prostii ca cica...” aceasta continua discutia insa eu nu fusesem atenta deoarece eram cu gandul in alta parte.Ospatarul a venit sa ne intrebe ce vrem sa combandam,am luat cate doua beri si ne-am aprins o tigara nu mai fumasem de mult insa o prietena imi daduse doua si era momentul perfect.Desi Cici palavragea despe baiatul acela nu puteam fi atenta eram cu mintea in 100 de locuri insa in nici un loc fixa.Am auzit un pocnit din degete si un strigat ce ma adu la realitate.

“Helo Karina e cineva acasa?Unde te gandesti?” striga Cici in speranta ca o voi asculta.

“Ah scuza-ma nu eram atenta spune te ascult pur si simplu mi-a fugit mintea.”

“Mda mi-am dat seama Karina tu ai observat ca de cand am intrat tipi aceia de la masa aia nu isi mai iau ochii de la noi?”ma intreba cu o oarecare teama in glas.

“Cine tipul ala blond cu cel brunet?”am intrebat deoarece ei erau singuri care parca se uitau la noi cu coada ochiului.

“Da sunt foarte insistenti acum cateva secunde m-am uitat la tipu’ brunet si mi-a zambit hai sa nu ii bagam in seama, oricum nu mai stam mult.Si cum iti spuneam il chiama Ryan[url=http://www.copilul.ro/nume-copii/Ryan.html][/url] mi-am povestit ceva de el dar nu prea am fost atenta fiindca imi faceam tema la mate si eram mai mult concentrata in problema decat la ce batea el campii ,darnah stii cum e Cici are atentie distributiva stie sa asculte omul.” Incheie acesta deoarece unul dintre tipi care ne priveau se ridica si venea direct spre masa noastra.

„Hey buna numele meu e Ray nu ati vrea sa va alaturati mesei noastre prietenului meu iar face mare placere si mie de asemea si desigur facem noi cinste cu berea.”

Cand stau sa ma uit mai bine tipul blond adica Ray nu arata deloc rau iar ideea ca as putea bea fara platesc imi sclipea in minte mai mult decat orice acum iar cu brunetelul putea sa vorbeasca Cici caci blondul categoric e foarte dragut.

„Da cu siguranta ne-ar face placere insa chiama-l pe prietenul tau si veniti la masa noastra.”

Acesta se duse sa ii spuna in timp ce eu il sorbeam din priviri.

Part 3

Iulie 2012

Da o zi frumoasa si zilele ce urmau fura frumoase ,insa ce sens mai are sa traiesti in trecut cand poti sa iti construiesti o noua viata in viitor, sa uiti trecutul sa depasesti momentul si sa uiti un nume.

Trupa Chance lucra din greu la cantece noi insa si eu trebuia sa ajut.Cu vechile cantece aveam succes, insa fanii nu erau multumiti doar cu aceastea, ne trebuia ceva cu care sa impresionam in concertul nostru de la Bucuresti pe care il aseptasem de 2 ani de zile.Era vara iar peste o luna se apropie marea zi concertul pe care il aranjasem eu bine sa pice intr-o zi speciala pentru mine 16 August ca sa pot sa mai gust si eu din amintiri fara sa fac au.

Era trecut de ora 16 iar repetitiile trebuiau sa inceapa deoarece tinem un mic concert in seara aceasta in The Stage si probabil vor fi cateva cunostinte.Am urcat pe scena, am tras o gura de ae rsi am luat chitara in mana, m-am asezat pe un scaun, mi-am potrivit microfonul si am inceput sa cant ceea ce imi trecea prin minte.


Imi amintesc cum ma strangeai in brate
Stiu ca ma priveai noaptea
Intr-un vis ,vis cantai.
Te mai iubesc scumpa mea
Si acum te mai visez noaptea
Ce imi cuprinde simtul
Stiu ca nu ai vrut sa imi spui nu
Cum nici eu nu trebuia sa accept acest lucru
Insa inca te mai iubesc
Cand trec prin fatascolii si te privesc
Inca te mai iubesc,Iubesc,privesc


„Bravo, bravisimo ultima parte parca am cantat-o eu.” Ma ironiza Cici.

„Cantam si eu ce imi trece prim minte ce razi de mine?”

„Karina crede-ma nu iti face bine, cred ca ar trebuii sa nu mai compui cantece sau cel putin sa nu mai incerci, concertu’ e pe 16 si trebuie sa fii si tu mai fericita.”

„Cici stii ca inca traiesc in trecut dar ce ai zice sa ma aduci putin in viitor si sa facem un party mostru in care sa cadem din picioare ce zici ?”

„Bine o sa facem un party monstru dar il facem acesa la Alex stii ca el are vila pe care eu o ador.” Imi spuse aceasta
facand niste ochi imensi. „Cici tot nebuna ai ramas ai de gand ceva cu in seara de petrecere?” „Stii ce trecutul si prezentul il stim insa viitorul nu stii ce ne poate rezerva.”Imi spuse aceasta si iesi din incapere razand.

Part. 4

1 Ianuarie 2009


Chip alb de copil ,buze rosii de inger ,ochi verzi de iarba proaspata,cal alb desprins de pe un nor.Asa ceva nu exista si nu va exista niciodata insa mai sunt cateva vagi asemanari cu acest print.
Tipi ce s-au asezat la masa noastra ,nu erau nici pe departe niste printi dar nimeni nu putea contesta faptul ca aratau bine rau de tot.S-au asezat la masa, prezentandu-se asa afland si numele brunetului ,Andrew .Pot spune ca am stat cam 2 ore, insa nu mai tin minte nimic din ce am vorbit deoarece blondul vorbise cu Cici, iar brunetul abia daca scoase doua vorbe, insa in timpul a 2 ore ma privi in continuu.
Se oferisera sa ne conduca acasa deoarece se facuse intuneric afara si nu doreau ca noi sa patim ceva.In timpul petrecut in drum spre casa am aflat cate ceva despre ei.Ray era in clasa a 9 a iar Andrew era intr-a 10 a.Dupa o lunga vorbarie am ajuns in fata blocului lui Cici.

„Apropo maine la ora 13 sa ne vedem da?” Ma striga Cici.

Am dat din cap ca da si mi-am luat la revedere de la ea mergand cu cei doi baieti catre blocul meu.Am mers cateva minute fara ca nici unul sa poata sa scoata vreun cuvant.La scurt timp am ajuns.

„Mersi baieti ca ma-ti adus poate o sa ne mai vedem bye!”

„Stai da-mi un numar de telefon ca sa te pot contacta.”A stigat Andrew.

I-am strigat id-ul meu pentru ca nu aveam de gand sa imi dau numarul de telefon tuturor necunoscutilor.

Am urcat in bloc si asa timpul a zburat cateva zile in care parca Andrew si Ray intrasera in pamant.Cici mi-a spus ca tipul cu care vorbea ea Ryan nu o mai sunase de cateva zile bune si ca nici ia nu ii mai vazuse pe ce doi.

Zilele au trecut una cate una iar eu si Cici simteam cum murim de plictiseala am mai fost la barul acela unde i-am cunoscut
pe cei doi, insa nimic probabil au prietene si seara aceea scapasera si ei de ele si de aceea au stat cu noi.Dupa o saptamana ne luasem de tot gandul de la ei asa ca am iesit in mall ca sa mancam ceva.

„Stii ce scoala asta o sa ma de-a gata ne bat la cap cu atatea teste si cu atatea prostii ca si eu m-am saturat sincer.”
Incepu Cici sa se planga,insa deja nu o mai ascultam deoarece mintea mea zbura il alta parte.O auzeam spunand ceva de niste telefoane si de niste fete insa nimic concret eram cu mintea in o suta de locuri numai la ce discuta ea nu.Am inchis ochii asezandu-mi fata in palma si spunandu-i ca sunt obosita si sa ma scuze cu siguranta nimeni si nimic nu m-ar fi putut scoate din starea in care eram.

„Andrew!Andrew!” Am auzit-o tipand pe Cici.

Brunetul cu ochii verzi ce acum o saptamana era inebunit sa afle telefonul meu nici nu ne baga in seama.

„Ce e cu el?De ce nu ne baga in seama?” Ma intreba Cici cu o oarecare durere in priviri.

„Nu stiu ,dar ma duc sa aflu.”

Am spus acestea m-am ridicat de la masa si am pornit catre el.Nu l-am strigat ci am preferat sa da chiar eu ochii cu el.M-am
apropiat de el si l-am tras de maneca.

„Salut Andrew cum o mai duci?” Il intreba-i pe acesta.

„Ah salut bine uite ma grabeam ma intalnesc cu Ryan ca iesim la un film,tu?”

„A bine uite cu Cici la un suc ne intrebam de ce nu a-ti mai dat nici un semn de viata?”

„Ah nu face nimic am inteles ca aveti prieteni si nu vrem sa intervenim oricum scuze nu mai pot sta ma grabesc pa .”Si m-a lasat asa fara ca eu sa pot spune ceva, fara ca sa-l intreb de unde auzise acea tampenie, fara ca sa realizez ca ma doare plecarea lui.