Once upon a sunset...

[Kasumi Mikoto]

Turnul ochilor de soim... Cea mai buna chestie de vazut de acolo era padurea Interzisa...Ma rog, o parte din ea.Palavrageala din camera de zi ma facea sa fiu tare prost dispusa. Iar pe deasupra, fructul oprit e cel mai ravnit. Adicatelea, unde nu ai voie sa mergi, acolo ti se pare cel mai interesant sa faci o excursie, mai ales in timp ce un soare rubiniu azvarlea la orizont sageti de foc, facand umbrele copacilor sa se lungeasca in fata nefiresc de mult, astfel incat, acum, tot locul era numai un dans de lumini si o impletitura de umbre.
Picioarele mele ma purtau, de capul lor, pe scari in jos. Le-am aruncat un "pa" din mers colegilor mei si am iesit pe usa, trezind tabloul care o ascundea, acesta fiind tare suparat, intrucat se cinstise nitel mai-nainte cu niste vin si adormise bustean.
Nu prea l-am luat in seama, lucru care l-a dezamagit si mai tare.
*
Odata ajunsa la intrarea in padure, l-am auzit pe Aragog adresandu-mi un salut(nu l-am vazut, se ascundea in bezna), iar apoi am incremenit la auzul unui "TROSC" sonor in spatele meu.
Fir-ar! Uitasem bagheta! Eh, merge si fara...
-STAI ACOLO... m-am adresat eu noului-venit, furisand o mana in buzunar supa pumnalul de argint cu maner de os invelit in catifea rosie, pe care, de cand il primisem de la tata, nu il mai lasam niciodata din buzunar.
-Usurel, Rainie!... se auzi o voce cunoscuta.
-Surioara! am exclamat eu cu entuziasm, intorcandu-ma spre Jessie si lasand pumnalul sa cada in buzunar.
-Chiar eu! zambi ea, dar apoi deveni brusc serioasa: Stii de ce ii zice INTERZISA, da?
-D-da....m-am intristat eu.
Nu imi placea deloc s-o supar.
-De ce? ma chestiona ea.
-P-pentru ca nu ai voie sa mergi acolo...(?)
-Exact. Si de ce?
-Pentru ca e pericos...(?)
-Nu! Adica, da, e! Dar de fapt, adultilor nu le place cand noi ne distram!(incepu sa chicoteasca).
Acestea fiind zise de catre Jess, am plecat spre padure in lumina apusului.