P.S. - Te iubesc II

[Isabella River]

Ok.. v-am amanat.. am tot cautat scuze.. dar in seara asta am scris nextul.

Capitolul VI - Partea I
Cu.. "familia"



„Pain, without love…
Pain, I can't get enough…
Pain, I like it rough…
'Cause I'd rather feel pain than nothing at all…

You're sick of feeling numb…
You're not the only one…
I'll take you by the hand…
And I'll show you a world that you can understand…
This life is filled with hurt…
When happiness doesn't work…
Trust me and take my hand…
When the lights go out you will understand…”

O melodie pe care mã.. ajutã sã trec peste clipele în care pur ºi simplu nu-mi pot lua gândul de la Matt. E ceva atât de ciudat cu el.. toatã acea seriozitate ºi.. deºi fizic este, mintal parcã.. e la kilometri distanþã.
Fix lângã cimirul prin care mã plimbam era pãdurea, atât de deasã ºi de întunecatã..
- ªi totuºi liniºtitã..
Am continuat ideea cu voce tare.. Nu puteam sã îmi dau seama chiar de ce dar.. Paºii mei se îndreptau spre copacii bãtrâni.
O datã ce paºii mei atinserã iarba, iar eu am simþit umbra rãcoroasã ºi adierea pãdurii, m-am simþit.. într-un fel în siguranþã, deºi era o parte a mea care urla sã plec de acolo.
- Arr..
Un lãtrat ºi un mârâit scurt. Jenna.
- Taci, Jenna, te rog.
O spusesem de parcã tocmai cãþeluºa tulburase liniºtea pãdurii. În timp ce continuam sã merg alãturi de ea, care pãrea cã avea sã sarã oricând ºi oriunde pe oricine s-ar fi apropiat, am dat de o poieniþã unde razele soarelui pãtrundeau într-un fel magic prin ramurile copacilor.
M-am aºezat pe iarbã rezemându-mã de trunchiul unui copac ºi m-am uitat la cãþeluºa de numai un an. Apoi mi-am amintit povestea ei..
O zi de naºtere.. un rottweiler drept caou.. drept cel mai bun prieten.. Numele lui era Rusty.. Era micuþ, ascultãtor ºi jucãuº. ªi þineam la el mai mult ca la orice pe lume. Dar ceva nu a mers bine. Ceva din destin a schimbat totul. Rusty murise la numai douã luni..
Iar eu am primit o altã ofertã. Surioara lui Rusty, de douã luni. M-am gândit la ce simþeam atunci.. Nu voiam pe nimeni altcineva. Îl voiam pe Rusty. ªtiam cã dacã acceptam sã iau fetiþa de rott, ea îmi va aduce aminte de micul Rusty.. Dar, cu ajutorul ºi sfaturile unor prieteni foarte buni, am acceptat.
ªi în urmãtoarea zi, pe patul din camera mea, stãtea o cãþeluºã curioasã, cu coada între picioare de fricã, frica a ceva nou.. cu urechile ridicare, o expresie întrebãtoare ºi ochii de un cãprui verzui strãlucitori.
Îi pusesem numele „Jenna”.
ªi deºi credeam cã va fi imposibil.. Cu fiecare zi ce trecea, o iubeam pe Jenna tot mai mult. Apoi am înþeles.. Toatã iubirea pierdutã pentru Rusty o datã cu moastrea lui, revenise, mai puternicã, pentru micuþa Jenna.
Îmi aminteam cum o învãþasem comenzile de bazã.. cum mã jucasem cu ea pentru prima datã.. când o dusesem în padocul ei pentru prima datã.. Totul era atât de îndepãrtat acum..
Am simþit-o cum se aºeazã pe iarbã, rãmânând totuºi într-o poziþie oportunã pentru atac, cu urechile uºor ridicate ºi botul puternic, caracteristic unui rott, pregãtit pentru un mârâit înspãimântãtor.
- Relaxeazã-te, Jenn.. Totul e bine.
Am mângâiat-o ºi am încercat sã o fac sã stea mai calmã. Dar tot ce am primit a fost un lãtrat prietenesc ºi totuºi, aceeaºi poziþie.
- Cred cã doar vrei sã fii în gardã, ha’?
ªi aºa era..
Petrecusem foarte mult timp cu Jenna în ultimul timp.. Ea îmi era.. Ea îmi era noua familie acum. ªi unica.. Unica, pentru cã.. în ciuda faptului cã nu era om, mã înþelegea..

Sper sa va placa.. )