Children of the damned

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 2-Odd dream

Oh,da.Imi aminteam foarte bine ziua aceea,inregistrasem in mintea mea toate detaliile.
Cum sa uit ziua aceea,ziua in care viata mea se schimbase dramatic?


5 years ago…

Briza calduta de vara imi mangaia delicat obrajii si,pentru prima oara in viata,m-am simtit fericita.Talpile mele alunecau pe pavajul de piatra din fata portii din fier forjat.Am mangaiat cu duiosie metalul rece,simtindu-ma de parca atingeam portile Raiului.
Noua mea casa era atat de frumoasa si bogat decorata.
Am privit emotionata deasupra mea si am observat ca cerul imi oglindea fericirea.Imi zambea cu raze aurii ce imi gadilau delicat corpul.
Am intrat tremurand in curtea vilei.Iarba stralucea,iar cremul ce invaluia peretii casei reflecta sclipiciul soarelui.Frunzele palmierilor dansau pe ritmul aripilor vantului.
Era ziua perfecta,nimic nu o putea ruina splendoarea ce imi imbratisa inima.
Calcaiele mele au pasit incet pe scarile de mahon,iar lemnul a gemut sub greutatea mea.Mi-am plimbat degetele pe clanta si am deschis usor usa din sticla.
Ma asteptam ca cineva sa fie acolo,sa-mi ureze “Bun-venit”.Dar casa era goala,nu era mobilata si nici nu adapostea suflete umane in ea.
Panica incepea sa domine in inima mea.Totul parea atat de inspaimantator,atat de parasit.Panzele de paianjen decorau colturile holului si o pelicula fina de praf era imprastiata pe podea.
“-E cineva aici?”am strigat eu.
Cuvintele rostite nu au primit raspuns.
Am urcat sovaitoare scarile spre primul etaj.Nu stiam de ce,dar aveam presimtirea ca cineva ma astepta acolo.
Vazduhul deveni intunecat si ciudat de tacut.Pasarile si-au incetat cantecul plin de delicatete,lasand acea zi de vara pustie.
Un fulger si-a facut loc pe cer,iar pamantul a inceput sa tremure o data cu mine.
“-Ajutor!”am tipat eu speriata.Am incercat sa fug inapoi,dar bucati de tavan au cazut peste tot in jurul meu.
“De-as putea da timpul inapoi….”
Insa un cuvant se auzi peste vocea cutremurului.
“-Vivian.”
Cineva era aici,cineva ma putea ajuta.
“-Vivian.”
Am incercat sa raspuns glasului melodios,sa cer ajutor a doua oara.
“-O sa mor,o sa mor!”am strigat eu disperata in timp ce casa devenea o ruina o data cu sufletul meu,cu fericirea mea,cu viata mea distrusa atat de timpuriu…
“-Vivian.”
Totul se prabusea peste mine,ce puteam face?
Viata,speranta,totul se prabusea…
O bucata mare de perete a cazut peste corpul meu,obligandu-ma sa ma intind la pamant.
Inca auzeam glasul ce ma chema,dar nu puteam vorbi.Cuvintele imi erau blocate in propria gura,in propriul corp.
Bucati din casa continuau sa cada,iar pamantul se cutremura cu mai multa brutalitate cu fiecare secunda ce trecea.
Un zgomot ciudat se auzi deasupra mea,iar eu m-am intors cu mirare ca sa vad cum ultimele bucatele de tavan cadeau pe corpul meu.
“-Vivian!”


Pleoapele mele au fluturat speriate si am observat-o pe mama mea stand deasupra patului meu,privindu-ma cu delicatete.
“A fost doar un cosmar”,mi-am zis eu rasufland usurata.Dar si un vis frumos.
Ramasesem doar Vivian Taylor,o fata saraca de unsprezece ani,necunoscuta de nimeni…
“-Haide,draga”,sopti mama mea.”E vremea pentru scoala.”
Imediat ce rosti aceste cuvinte,iesi din camera.
“Mda,sigur”,mi-am zis eu amarata,in timp ce ma dadeam jos din pat cu miscari incete,lenese.”Nici macar nu s-a sinchisit sa ma sarute sau sa ma imbratiseze.”
Si scoala!Uram din tot sufletul cladirea aceea.Nu din cauza materiei,ci din cauza anumitor oameni mandri si egoisti,ce puneau prêt pe banii tai.
“Si totusi,chiar o duc putin mai bine”,m-am incurajat eu.Mama tocmai isi gasise un serviciu stabil:era o secretara la o noua firma din oras.
Poate ca de-acum incolo viata va fi ceva mai buna.
Mi-am privit chipul palid in oglindachii verzi,marginiti de gene dese,reflectau razele soarelui.Parul meu negru cadea in cascade delicate de o parte si de alta a gatului meu alb.
M-am pieptanat repede si m-am imbracat cu o bluza albastra si cu niste pantaloni crem,peticiti.A m luat grabita ghiozdanul meu negru,mi-am luat “La revedere” de la mama mea si am iesit in aerul placut de primavara.
Poate ca ceva se va schimba azi.Poate.


~~~~~~~~~~~~~~~~
Ok,deci e mult mai devreme decat am zis
Mersi,Bell,ca ma pui la treaba