In cautarea unui vampir [+16][complete]

[Alice Swan]

Hello am venit si eu un fic nou la care tin foarte mult.Sper sa va placa deci va urez lectura placuta!

Inceputul

Ora 21:00.Ploaia loveste geamurile murdarare uitate de lume stergandu-le putin.Cateva fulgere se zaresc in indepartate, undeva in lume cineva tipa din cauza lumini si a sunetului provocate de fulger si tunet o mama se ridica din pat pentru a-si consola fata tinand-o strans la piept.Eu imi astept parintii ca deobicei sa vina, insa intamplarea face ca lipsesc de 2 zile.Nu mai imi fac griji pentru niste alcoolici si drogati, uneori chiar imi doream sa moara sau sa ii ucid eu pentru toate bataile primite.Un zambet imi inunda chipul privind in oglinda sparta,nereusind sa imi vad imaginea, intrebandu-ma ce am facut aseara cand luna plina rasarea pe cerul limpede. Cred ca pot sa imi fac bagajele si sa il caut pe Mark,si sa il rog sa devin ce eram odata,un copil obisnuit, fara probleme ,fara grija lunii pline fara coltii.Marck,el este cel care m-a facut cea ce sunt azi si nu,nu sunt un vampir adevarat sunt doar un experiment nereusit, un cobai pe care Mark si-a incercat puterea fara sa ma intrebe o secunda daca imi doresc sa devin o fiinta fara de moarte.Spun ca sunt un experiment esuat deoarece nu sunt ca el nu pot sa ucid, cel putin nu puteam s-o fac dar azi mi-am demonstrat contrariu cu adevarat, mi-am ucis parinti stiu asta deoarece cadavrele sunt in camera mea.Va fi o calatorie lunga, insa o sa il gasesc chiar daca o sa ma refuze. Voi incerca, insa din pacate nu mai pot spune pana cand voi muri deoarece nu mai am moarte.Bagajele deja le-am facut, doar strictul necesar.Ii sarut pe frunte pe cei doi parinti morti si plec pe geam, atrizez lin pe pamant fara nici macar o zgarietura.Era putin ciudat ca un copil de 14 ani sa umble singura la miezul noptii, prin cartiere umblate de persoane care nu mai au viata deoarece nu mai sunt oameni.Nimeni nu isi mai aminteste de ei, acum doar incearca sa uite de lume cu o sticla de rom sau mai rau cu o seringa.Femei care isi castiga existenta stand pe strada practicand cea mai veche meserie din lume.Ii uram deoarece murdareau aceasta lume ce la inceput era curata si stiam ca pot face multe lucruri de care multi nu s-ar astepta.Am ajuns in fata unui motel, era ciudat cu siguranta nu ma va primi, insa cu banii pe care ii aveam la mine puteam sa mituiesc pe oricine mai ales pe un receptioner care ar da orice sa castice ceva in plus pe langa salariul de mizerie pe care il primeste.Am facut cativa pasi inauntru baiatul de la receptie ma privi foarte insistent si imi zise aproape soptit din cauza somnului pe care il avea probabil nu mai dormise de ceva zile.
"Ce vrei?Unde iti sunt parinti?"
"Au murit saracuti...nu ma primesti aici nu poti lasa un copil neajutorat pe strazi..am si bani daca vrei?!"
Ce mizerabil exact cum imi imaginam nu mi-a refuzat banii credeam ca avea onoare, insa nu era doar un nenorocit care la plecarea mea merita sa moara.Am urcat scarile subrede de lemn si l-am privit soptindu-i "Traieste clipa!" iam spus aceste lucruri deoarce stiam ca zilele lui erau numarate.Am mai facut cateva victime in motel din cauza setii de sange.Nu eram obisnuit cu gustul sangelui, insa ma atragea mirosul lui si am simtit ca era timpul sa impart justitie.Am plecat insa hotelul a fost inchis deoarece murisera toti intr-o singura noapte.Politia a constat ca a fost vorba despre un jaf...deoarece bani nu mai erau la locul lor.I-am luat, nu imi permiteam sa stau fara bani nu in aceasta lume care pana si strada o treceai cu bani.Eram un adolescent care spre surprinderea mea si a tuturor nu eram inscris la nici o scoala.De ce? Pentru ca nenorocitii de parinti erau mult prea infectati pentru a se gandi a ma inscrie la o scoala.Nu aveam ce face trebuia sa merg la un orfelinat pentru ca nu doaream sa risc pierderea unor ani de scoala ,aveam nevoie de studii superioare imi placea sa ma gandesc la un viitor mai bun.Maicuta de la orfelinat ma primit indurerata afland povestea inventata de mine cu un oarecare accident de masina pentru ca nu era asa de greu sa versi cateva lacrimi false.Eram un bun actor si asta o stiam mai bine ca niciodata.Maicutele m-au dus catre o camera intunecata, unde cativa copii se ascundeau de lumina produsa de intredeschiderea usii.Stiam cine sunt ei.Ei erau armata mea .Armata mortii negre.
Va urma