Cand se lasa noaptea

[Sophia Mason]

vad ca vreti nextul
sper sa va placa


Capitolul IX
Amintiri inexistente


Wow. Nu pot sa cred. Fata asta e incredibila. Tocmai imi aduse bagajele la ea in apartament. Apropo, un apartament grozav, cu doua etaje, aranjat frumos, cu stil. Totusi, important e ca m-am mutat cu ea. Fara voia mea, dar nu-mi displace.
"-Foarte frumos locul." I-am zis eu.
"-Mersi. L-am aranjat singura." A raspuns ea in timp ce ducea bagajele mele intr-o camera din dreapta intrarii.
"-Dar daca ai bani, de ce mai ai nevoie sa lucrezi?" Am intrebat eu in timp ce imi dadeam pantofii murdari jos.
Ea iese din camera respectiva si raspunde sarcastica.
"-Dar cine ti-a spus tie ca eu lucrez? Cant la restaurant doar de distractie, ca sa nu stau degeaba. Si nu am multi bani. Avem multi bani" Ce? Eu am fost sarac toata viata mea. Nu cred ca am auzit bine.
"-Ce?"
"-Pai cum crezi ca as fi reusit eu sa strang o avere singura? De 400 de ani noi doi strangem bani impreuna." Bine, sa zic si eu ca ea, desi ca inca imi venea greu sa cred.
M-am indreptat spre bucataria ei, si am deschis frigiderul. Mai bine nu faceam asta. In frigider erau 2 pungi pline cu un lichid rosu. Cred ca era sange. Am inchis repede usa frigiderului si m-am speriat cand am vazut-o pe Michelle in spatele usii.
"-Daca vrei ceva de mancare sau de baut va trebui sa mergi sa cumperi pentru ca eu nu am nimic de genul asta in frigider." M-a cam speriat. Pielea ei alba in contrast cu ochii conturati cu negru aratau cam ciudat si ma cam infricosa. Doar la gandul ca voi sta in aceiasi casa cu un vampir ma facea sa ma simt ciudat. Daca totul era o farsa?
**
Dupa ce am facut o vizita pana la supermarket si am cumparat mancare pentru o saptamana, ne-am intors acasa. Eu m-am dus in dormitorul meu si mi-am schimbat hainele. M-am inbracat in pijamale si am vrut sa ma culc. Deaodata, Michelle a intrat in camera mea cu o cutie mare si veche in mana.
"-Vino, trebuie sa iti arat asta." Si arunca cutia pe patul meu.

Dupa ora de uitat pe poze, picturi si scrisori vechi, ea statea in bratele mele, amundoi stateam intinsi pe pat si vorbeam. Pana acum ii povestisem toata viata mea mizera si insignifianta. Acum era randue ei.
"-Pai eu m-am nascut de mult, intr-o familie de greci, in Franta, undeva aproape de Nisa. Nu-mi amintesc prea multe de atunci, dar cred ca am avut o copilarie foarte frumoasa. Nici nu mai stiu cu arata mama mea.." Atunci o mica lacrima incepea sa i se prelinga pe obraz. "... dar cred ca era foarte frumoasa. Un singur lucru m-il amintesc bine si este vorba despre copii fratelui meu: Piere si Josephine. Erau cei mai dulci copii din lume.Noi doi ne-am cunoscut cand familia ta a venit la Nisa. Am fost foarte buni prieteni de atunci. Cand aveam 22 de ani, am mers amundoi la Paris pentru studii. Un vechi prieten de-al tau ne-am transformat atunci in vampiri pe amundoi. Nu imi mai amintesc exact cum dar stiu ca el avea ceva de impartit cu tatal tau, si asta a fost razbunarea lui. De atunci, tu ai vrut sa-l omori si sa te razbuni pe el pentru ca ne-a facut asta." Aluat o gura de aer si a sta sa se gandeasca pentru cateva secunde apoi a continuat." Apoi am luat legatura cu Madame Margot, care ne-a dat toate informatiile de care aveam nevoie despre vampiri. Ne-a spus ca singura modaliate prin care sa ne odihnim in pace este sa il omoram pe cel care ne-a facut asta." S-a uitat cateva secunde la mine, timp in care eu am incercat sa nu schitez niciun sentiment, ca sa n-o tulbur mai tare. N-a mers. In momentul ala ea a inceput sa planga in hohote si eu am strans-o mai tare la piept. " Cel mai greu mi-a fost sa-i vad pe cei pe care ii iubeam murind. Asta era blestemul nemuririi. Si de fiecare data se intampla asa. De fiecare data cand stateam mai mult timp intr-un loc, eu ma atasam foarte repede de oamenii de acolo, si muream de durere cand trebuia sa plec si sa-i parasesc. Am traversat toata Europa in cautarea lui Serghey, si de fiecare data el era cu un pas inintea nostraa. Pana la urma l-am gasit aici in Romania. Sau el ne-a gasit pe noi. Noi nici macar nu stiam ca el stie ca noi il urmarim. Asa s-a intamplat intr-o noapte, acum 25 de ani cand m-a rapit si tu ai venit sa ma cauti. Eram int-o padure langa Brasov. Atunci tu m-ai salvat dar Serghey te-a injunghiat si ai murit. Apoi te-ai reincarnat si continuarea o stii."
Nu imi venea sa cred, atat suferinta si totusi ea reusea sa fie vesela si gingasa. Si eu care ma plangeam de viata mea de nimic.
Dupa ce atreminat de povestit, a inceput sa rascolesca din nou cutia cu poze pana a gasit o paza veche si ingalbenita.
"-Uite, asta e facuta fix in seara aia, inainte de tot ce s-a intamplat."
Am luat poza si m-am uitat la ea, in poza era Michelle si un barbat care semana extrem de bine cu mine. Avea exact aceiasi ochi si expresie faciala pe care o am eu cand sunt fericit. Insa avea o freza cam ciudata de prin anii '80. Brusc, fotografia incepe sa mi se para cunoscuta. Am mai vazut-o undeva sau ... nu stiu de ce dar par ca incepeam sa imi amintesc un moment pe care nu l-am trait.
"-Poza asta mi se pare cunoscuta. Imi aduce aminte de ceva. Nu stiu de ce dar...." Am sarit eu.
"-E grozav! Asta inseamna ca incepi sa iti amintesti" Azis ea entuziasmata dupa care m-a stans in brate si m-a sarutat.


Sper sa va placa.