The Sick Rose

[Veronique A. Dupont]

The Sick Rose











„O Rose, thou art sick!
The invisible worm,
That flies in the night,
In the howling storm,

Has found out thy bed
Of crimson joy;
And his dark secret love
Does thy life destroy.”
(The Sick Rose by William Blake)

Chitara se auzea din ce în ce mai tare, iar tobele imitau perfect suntele de tunete pe care le creeazã deobicei, o furtunã lungã de varã. Venise rândul lui sã cânte, rândul lui sã iasã din mulțime. Nu avea vreo filozofie de cântat, doar câteva strofe sociale scrise cu multã urã, pe genunchi, în metrou, când se întorcea acasã dupã o lungã zi de stat degeaba în micuța librãrie pe care Dave i-o lãsase. Cum spuneam, era rândul lui sã cânte. Ia microfonul nervos și începe sã urle cele trei versuri pe care le știa. Mulțime era în delir. Acum urma ca Harry sã-și cânte partea, dar ceva era greșit. Harry nu mai începea. Matt și Dustin se uitau atent la mișcãrile basistului și încercau sã-i citeascã figura crispatã. Inimile tuturor bateau din ce în ce mai tare. Ce se întâmpla? Matt își puse mâna pe corzile chitarei, încercând sã acopere partea lui Harry, dar n-apucã cã Harry începe sã sã-și exercite ”magia” asupra publicului. Adevãrul este cã momentul de liniște durase doar câteva secunde, dar pentru ei durase cel puțin câteva ore. Acela fuses începutul, mii de porți le furã deschise mai apoi, dar acela era startul, partea ce conta cel mai mult. Oricum, acela era momentul pe care și-l aducea aminte și cel mai bine. Îl avea mereu în cap. Nicio secundã nu uitase de unde pornise, dar faptul cã ajunsese mai rãu decât fusese este altã poveste.
Acum lucra într-un mic magazin de provincie din Hulton, Maine. Muncea de la 8:00 a.m. pânã la 10:30 p.m. ca mascotã a magazinului, fapt ce-l obliga sã se poarte frumos cu copiii care veneau la el pentru a-l îmbrãtișa, lucru ce se datora cosutmului imens în formã de bucatã de brânzã. Oricum, partea cea mai grea venea dupã zece jumãtate când trebuia sã spele toate raioanele și sã rearanjeze întrega marfã pe rafturi.