P.S. - Te iubesc II

[Isabella River]

Mii de scuze pentru dublu-post..

Capitolul VIII - Partea I
Discuþia..
[ That's for Matt.. ]



Frunzele copacilor foºnesc plãcut. Vântul bate lin.. Iar aroma dulce a lui Matt mã face sã visez..
- Pãdurea e liniºtitã astãzi.., sopti Matt, în timp ce eu stãteam pe pieptul lui ºi simþeam cum acesta se ridicã ºi se coboarã armonios când respira.
- Mereu este.., i-am rãspuns zâmbind.
Matt nu rãspunse.
- Iubirea mea e somnoroasã ? întrebã el.
Mi-am ridicat capul ºi l-am privit cu o expresie derutatã ºi curioasã, apoi l-am întrebat zâmbind:
- ªi cine este iubirea ta.. ?
Expresia lui se schimbã într-una serioasã ºi mã întrebã cu o voce aproape îndureratã:
- Tot te mai îndoieºti de faptul cã te iubesc.. ?
Am stat o clipã ºi m-am gândit mai bine.
- Nu ºtiu. Îmi stã în fire sã spun chestii de genul ãsta.. Pentru cã mã îndoiesc mai mereu de orice. ªi uneori mã gândesc cã.. te iubesc atât de mult încât.. te voi pierde la un moment dat.. ªi nu vreau ca asta sã se întâmple..
Matt nu rãspunse pe moment. Ci doar respirã liniºtit în continuare. Clipele pãreau ani întregi.. Am început sã numãr.. Respira o datã.. de douã ori.. de trei ori.. Trase aer în piept ºi vorbi:
- Dar de ce crezi tu cã mã vei pierde?
Am clipit des ºi am privit mai atent un fir de iarbã de un verde smarald. Îmi pãrea rãu cã îmi pusesem capul la loc pe pieptul lui.. pentru cã tot ce-mi doream era sã îi vãd ochii. Sã vãd ce expresie a ochilor avea..
- Nu ºtiu.., am rãspuns eu sec.
- Tu îþi faci probleme degeaba când eu sunt cel care ar trebui sã se gândeascã la asta.. Eu sunt dispus sã aºtept oricât doreºti, numai ca sã fim împreunã. ªi nu-mi pare rãu, pentru cã.. asta este tot ce-mi doresc. ªi dragostea mea pentru tine nu se va schimba. Dar, cu timpul vei creºte ºi vor interveni multe schimbãri. Dar oare.. dupã toate acele schimbãri, dupã trecerea timpului.. mã vei mai iubi ca acum? Sau vei crede cã totul a fost de moment ºi vei vrea sã laºi totul în trecut..? De asta îmi este mie teamã.
Vorbise atât de rar ºi de clar, încât vorbele lui mi se întipãrirã în minte.
- Mai are rost sã mai spun ceva ? Da, poate doar un cuvânt: nu. Da, poate cã vor avea loc schimbãri.. dar mereu au. ªi nu cred, de fapt, sunt sigurã cã acele schimbãri nu-mi vor afecta pãrerea pe care o am.. Matt, te iubesc. Nu ºtiu ce ai fãcut.. nu ºtiu ce ai spus. ªi nici nu vreau sã ºtiu.. Dar m-ai fãcut sã te iubesc ºi sã te am în gând mereu.
Din fericire reuºisem sã termin tot ce aveam de spus fãrã ca lacrimile ce urmau sã-mi ºiroiascã pe obraji sã-mi afecteze vocea. Nu ºtiam de ce plângeam.. Pentru cã îmi era fricã sau pentru cã îl fãcusem sã deschidã aceastã discuþie..
- ªi eu te iubesc, Tess.. Mai mult decât orice pe lume.


3. Iunie. 2010
Joi

Dragã Jurnalule,

Cât de mult pot iubi pe cineva.. ? Cât de mult pot plânge pentru cineva.. ? Mult. Foarte mult. Dar.. ºtiu cã el meritã totul.. Îl iubesc din toatã inima ºi sunt atât de fericitã cã sentimentul este reciproc. Deºi tot simt cã este ceva ce îmi ascunde. Parcã ºi-ar crea un zid propriu în spatele cãruia sã se ascundã de toþi.
ªi asta este ceea ce eu nu înþeleg. Dacã mã iubeºte.. de ce nu îmi spune ? Oare nu are încredere în mine ?
Asta e o prostie..
Vreau sã ºtiu.. Vreau sã încerc.. vreau sã sparg acel zid. ªi sã-l vãd în totalitate pe Matt.. Nu doar partea pe care el o lasã sã se vadã. Ci ºi cealaltã, pe care o ascunde..
ªi nu voi renunþa pânã nu voi afla secretul atât de bine pãzit al lui Matt O’Neil.