The last chance

[Bell Evans]

Capitolul 14 – Sara

Zilele de martie se pierdeau in oceanul de disperare in care ma inecam zi de zi. Timpul trecea, indiferent la suferinta mea. Incet, cu rataciri misterioase, clipele dispareau in neant, lasandu’ma singura intr’o lume in care soarele meu disparuse.
In jurul meu, totul era supus schimbarii. Numai eu refuzam promt sa ingrop amintirile ce imi inseninasera viata la timpul lor.
“-Lisa, nu mai poti continua asa. Te distrugi” imi spuse tata intr’o dimineata, asezandu’se langa mine pe pat. Tocmai ma uitam prin laptop la conversatiile cu Josh din vremurile de mult apuse.
“-Dar nu fac nimic, tata” am soptit eu, cu vocea sparta.
“-Pai asta e. Semeni cu un cadavru, Lisa! Nu te’am mai vazut zambind de cand..½ incepu el, dar l’am intrerupt brusc.
½-De cand a plecat Josh½.
Ramase in tacere, privindu’ma serios. Ii faceam rau si lui, la fel si mamei. Eram o fiinta josnica.
“-Lisa, te rog incearca sa’ti revii. Nu mai suport sa te vad asa” sopti el, apropiindu’se de mine. Ma imbratisa strans, incercand sa ma readuca pe linia de plutire.
“-Am sa fac tot posibilul” am soptit eu.
“-Uite, avem si o surpriza pentru tine. Speram sa te bucuri” zise el, cu un zambet.
“-Ce?”
“-Sara vine acasa” spuse el.
Sara. Sora mea care era in anul II de facultate. Nu o mai vazusem de mai bine de un an, dat fiind ca era plecata in Canada.
“-Chiar vine?!” am intrebat eu, brusc atenta.
“-Da, a zis ca vrea o pauza. Si ii e foarte dor de noi” murmura tata, dupa care se ridica.
“-Pleci?” l’am intrebat eu. Desi intr’un fel, imi placea sa fiu singura. Atunci nu mai era nevoie sa ma prefac.
“-Da, intarzii la servici. Am vrut doar sa’ti dau vestea cea mare” spuse el, dupa care pleca. Usa se inchise cu un mic bufnet, dupa care durerea invalui intreaga camera.
Asa plecase si Josh. Si ma lasase singura, prada suferintei. De ce trebuia sa indur toate astea ? De ce eu ?
Intrebarile incepeau sa fie fara rost. Nimeni nu le putea raspunde, in ciuda faptului ca speranta mea inca mai traia ascunsa in faldurile sufletului cuprins de tristete.
Dar acum, viata se va schimba din nou. Sara vine acasa. Trebuie sa imi revin pentru ea, trebuie sa lupt sa redevin Lisa de dinainte. Lisa cea vesela, mereu cu zambetul pe buze. Cam greu de indeplinit.
Trecu si saptamana aceea, weekend’ul venind cu pasi grabnici. In noaptea dinspre vineri spre sambata, un alt cosmar lua nastere in mintea mea, cufundandu’ma intr’un intuneric crud. Dar razele plapande de soare ale diminetii sosira la fel ca in fiecare zi. Nu puteam opri timpul in loc, la fel cum nu puteam impiedica soarele sa rasara. Era mersul firesc al lumii, totul se schimba, nimic nu ramane la fel.
“-Lisa” se auzi un murmur cald. Am deschis brusc ochii, lasandu’ma invaluita de o mangaiere blanda.
“-Sara?” am intrebat eu, ridicandu’ma. Sora mea statea langa mine, dupa atat de mult timp.
“-In persoana” zise ea, imbratisandu’ma. “Of, mi’a fost atat de dor de tine”.
“-Si mie” am soptit eu, in parul ei.
Se schimbase destul de mult. Parul alta data lung si ondulat era acum tuns scurt si drept. Crescuse in inaltime, iar pielea i se mai inchise la culoare. Insa ochii negri, la fel ca ai mei, ramasera la fel. O singura deosebire era intre ochii nostri~ai mei erau total absenti, in timp ce in ai ei licarea o stralucire mistica.
O lacrima mi se scurse pe obraz, amintirile napadindu’ma din nou. Chiar nu puteau sa ma lase in pace macar pentru cateva minute???
“-Lisa, stiu ce s’a intamplat. Mama mi’a povestit tot” sopti ea, privindu’ma serios.
“-Nu pot sa’l dau uitarii. A fost cel mai bun lucru care mi s’a intamplat in viata” am soptit eu, iar un alt val de lacrimi imi invalui obrajii.
“-Stiu, Lisa. Il cunosteam si eu. Era un baiat minunat. Dar asta nu inseamna ca nu mai sunt si altii, poate chiar mai buni ca el” spuse ea.
“-Nu! Nu vreau, nu pot si nici nu am de gand sa caut alt baiat! Eu il vreau pe Josh!½ am tipat eu. Stiu ca ma purtam copilareste, stiu ca probabil paream ridicola, dar nu’mi pasa. De ce ar fi trebuit sa’mi mai pese? Mai conta? Nu!
Sara ramase tacuta, privind marginea patului din mahon. Mi’am sters lacrimile cu maneca de la pijama, incercand sa’mi revin. Trebuia sa fiu puternica, sa nu ma las prada suferintei si in fata ei. Nu vroiam sa vada cat de distrusa eram pe interior.
“-Ce vrei sa facem azi?” am intrebat eu, afisand un zambet cam schimonosit.
“-Pai, ce vrea surioara mea” spuse ea, zambind dulce.
“-Mergem la mall?” am propus eu.
“-Lisa, se vede ca minti de ingheata apele. Tu urasti cumparaturile” spuse Sara, grav.
“-Dar vreau niste haine noi” am mintit eu, incercand sa par cat mai credibila.
½-Ok, si eu vreau sa vad ce mai e nou½ raspunse ea, intrandu’mi in joc.
A iesit incet din camera mea, lasandu’ma singura sa ma imbrac. M’am dat jos din pat, indreptandu’ma spre dulap. Am scos o pereche de blugi negri si un hanorac alb. Tenisii negri i’am recuperat de sub pat, am dat o fuga in baie si m’am pieptanat dupa care am coborat in sufragerie.
“-Plecati?” intreba mama uimita.
“-Lisa vrea sa mergem pana la mall” raspunse Sara, luandu’si pantofii. Purta o fusta scurta, gri, si un tricou albastru.
“-Sa mergem” am soptit eu, iesind din casa.
Tata ne duse pana la mall, plecand repede dupa aceea.
“-Sunati’ma cand terminati, sa va duc acasa. Si vedeti, nu cumparati tot mall’ul, mai lasati si pe data viitoare” glumi el. Venirea Sarei il mai linisti.
“-Ok” zise aceasta, razand la randul ei.
Cosmarul incepu cand Sara a intrat in magazine. Era la fel de obsedata de cumparaturi ca si Ashley. Si dat fiind ca era mai mare, obsesia era proportionala.
Dupa ore de probat haine si achizitionat accesorii si pantofi, Sara hotari ca sesiunea de shopping era incheiata.
“-In sfarsit” am mormai eu, zambind.
“-Mergem acasa, sau vrei sa mancam ceva mai intai?” ma intreba ea, vesela.
“-Acasa” am murmurat eu. Vroiam sa ajung cat mai repede in camera mea, sa ma las din nou prada durerii.
Tata veni si ne duse acasa, dupa care pleca inapoi la servici.
Venirea surorii mele imi mai inseninase viata. Alaturi de ea, suferinta parea mai indurabila, ca si cum un scut subtire se instalase intre mine si ea. In acea noapte m’am culcat tarziu, pentru prima data nestiind la ce sa ma astept a doua zi..

__________
Ok, aveti next'ul..mie una nu mi s'a parut cine stie ce