The Sick Rose

[Veronique A. Dupont]

A doua zi dimineațã Jude se trezi ca în oricare zi de vineri la ora 6:00 a.m. Primul lucru pe care-l fãcea în fiecare dimeațã era sã dea drumul la radio și sã asculte emisiunea plictisitoare a unui anumit Bob. Defapt nici mãcar nu asculta. Mereu se pregãtea pentru muncã în timpul emisiunii, dar probabil cã sunetele acelea îi ofereau o dispoziție mai bunã sau poate cã se simțea protejat când auzea voce crainicului.
- Rose, te-ai sculat? țipã Jude în fața camerei fetei
Dar fata ca deobicei n-auzea. Cãștile din urechi produceau prea mult zgomot ca ea sã mai audã ceva.
Speriat de faptul cã Rose nu rãspunde, fostul solist încercã sã deschidã ușa, dar aceasta era încuiatã. Oare ce era de fãcut acum? Sã spargã ușa? Cu siguranțã nu. Poate Rose doar nu dorea sã-i rãspundã. Da, poate asta era. Jude se îndepãrtã încet de ușã, ducându-se acum la bucãtãrie pentru a-și prepara ceaiul de dimineațã. Deobicei micul dejun dura cam jumãtate de orã. Foarte rar avea plãcerea de a-l servi cu odrasla lui iubitã. În majoritatea timpului Rose nu se scula înainte de 9:00 a.m. Lucru ce-l supãra foarte tare pe Jude doarece apuca s-o vadã doar noapte, iar atunci doar pentru câteva momente.
La ora 7:30 a.m. Jude era așezat pe bicicletã. Din pãcate de data aceasta durase mai mult ca el sã ajungã la locul de muncã, așa cã deabia la 8:05 a.m. era în fața magazinului, parcându-și bicicleta.
- Ai întârziat, îl certã Derek
În acest timp Rose reuși sã se trezeascã. Prima datã își scoase mp3-ul din urechi și-l aruncã pe jos, chiar lângã jurnal. În continuare se duse în bucãtãrie și-și luã niște ciocolatã pe care și-o îndesã în ghiozdan. Fata se gândi cã nu este necesar sã facã duș. În secunda urmãtoare își luã primul tricou și prima pereche de pantaloni din șifonier care-i veniserã în mânã. Se îmbrãcã rapid, își luã ghiozdanul și ieși pe ușa, îndreptându-se spre școalã.
Din nefericire autobuzul trecuse prin fața casei ei cu o orã înainte. Asta însemna cã trebui s-o ia la pas pânã la școalã. Asta n-o deranja absolut deloc. În ultimul nu mai existau lucruri care s-o deranjeze. Pãrea cã nu e atașatã de nimeni și de nimic. Pentru ea viața era doar o cãlãtorie.
Dupã ce merse 2 km ajunse într-un final la școalã. Imediat ce intrã pe poartã mii de priviri se ațintiserã asupra ei. Rose, însã pãrea cã nu-i pasã.
- Bunã, țipã dupã ea David
- Lasã-mã în pace, ciudatule, îi rãspunse fata
David nu era chiar un ciudat. Era iubitul ei, cu toate cã ea încerca sã ascundã asta. Probabil cã-i era fricã de sentimentele ei. De faptul cã nu era o relație normalã pentru cã ea nu-l iubea absolut deloc.