Going Under

[Desiree Rose Goth]

Chapter 8-I do not want to die





I do not want to be afraid
I do not want to die inside just to breathe in
I'm tired of feeling so numb.

http://www.youtube.com/watch?v=OJkqkWIpFAI



De obicei evitam sa citesc jurnalele altor persoane.Ma simteam de parca le invadam intimitatea,le furam propriile emotii din corp.
Cuvintele erau scrijelite dur pe foaie si le simteam apasarea pe propriul suflet.
Erau emotiile unei persoane a carei timp se scurgea incetul cu incetul in clepsidra vietii.

Sambata,13 septembrie 2009

Timpul rataceste mult mai greu cand stii ca vei muri peste putin timp.
E atat de greu sa-ti iei “La revedere” de la persoanele pe care le iubesti.Pur si simplu inghiti in sec,te uiti panicata in jur si simti cum aerul se indeasa.Iar apoi,te gandesti ca mai bine amani momentul.
Totul e atat de aiurea.
Am inceput acest jurnal dintr-un motiv intemeiat.Nu am vrut sa imi scriu gandurile pe celalalt caietel.Am inceput o noua viata,o noua etapa,alte ganduri…un alt jurnal.
Ultimul meu jurnal.Un loc unde sa-mi astern cele din urma ganduri,sa-mi descriu durerea celei de-a doua vieti.
Nu ma gandeam niciodata la felul in care te simti cand mai ai putin timp de trait.Iti dai seama abia la urma cat de mult pretuieste viata.Ca merita sa traiesti doar pentru a lupta,doar ca sa vezi nuantele din jur,sa respiri acelasi aer racoros.

Luni,15 septembrie 2009

[strike]Cat de diferita par acum de colegii mei.[/strike]
Am inceput un nou an si chiar imi este greu sa ma despart de prietenii mei.Nu am de gand sa-mi iau “La revedere”.Nu am planuit nici o scena de adio,doar gandul la acest lucru ma face sa tresar de frica din fata necunoscutului.
Stau cuminte in banca si ii privesc cum se joaca,flirteaza,barfesc.Toate astea mi se par acum atat de infantile.Si totusi,as vrea si eu sa ma simt la fel ca si ei.Fara nicio grija pe suflet,libera de tot ce exista.
Mi-am dat seama ca nu voi mai putea sa le observ mult timp jocurile si pofta de viata.Cand ai leucemie,totul doare atat de tare.Singurul motiv pentru care mai merg la scoala este faptul ca i-am rugat pe parintii mei.
Insa asta nu va mai dura mult.
La naiba,de ce pierzi atat de multe cand mori?

Joi,18 septembrie 2009

Vietile tuturor merg inainte.Chiar si a mea,desi se misca destul de incet.
Nu i-am zis lui Alex de faptul ca am leucemie.Nu vreau sa-I mai pun o grija pe cap.Vreau sa ne petrecem ultimele momente fara sa stim ca dragostea noastra va fi taiata in curand.
I-am zis ieri lui Aasia de faptul ca am leucemie si am regretat acest fapt.Parea cam socata si nu-I venea sa creada.[strike]Avea o expresie ciudata pe fata[/strike]Mi-am cam pierdut stapanirea de sine atunci si am izbucnit in plans.Insa promit a voi fi mai puternica de acum incolo.Nu vor mai exista lacrimi,nu va mai exista suferinta printre prietenii mei.
Vreau ca ultimele amintiri cu ei sa fie placute.Nu vreau sa-i vad cu lacrimile curgand pe obraji,fiindca in felul acesta imi voi pierde si eu controlul.

Duminica,21 septembrie 2009

Voi povesti tot ce s-a intamplat sambata.Ca ieri nu am avut nici chef,nici timp,ca sa scriu ceva.
Am mers cu Alex in parc ieri.Intalnirea asta a fost…foarte diferita,se simtea foarte multa tensiune intre noi.Mi-am dat seama ca nu eram singura care ascundea un secret.El isi punea ochii cercetatori asupra mea si vedeam ca privirea lui era plina de regret si amaraciune.Ca si cum se temea ca ma va pierde.
Nu inteleg de ce era asa.In fond,pun pariu ca n-avea habar ca am leucemie.Dar poate ca i-a spus vreun prieten de-al meu…
Nu.O sa-mi scot ideea asta din cap.Nu va afla decat…ei bine,nu va afla decat cand voi fi moarta.In acest fel,el ma va plange mai putin.
Am vrut sa-I spun tot adevarul,absolut tot.Dar nu am avut curaj.Dadeam sa-I spun totul,toata agonia ce se lupta in mine,dar el atunci a spus:”Esti atat de frumoasa incat mi-e teama sa te pierd.”Atunci doar am inghitit in sec si am incercat sa dau uitarii toata povestea asta.
Si jur,inca o data,ca nu imi voi pierde cumpatul.
Nu ii voi dezvalui adevarul.
Nu voi da la iveala durerea fizica.
Nu voi cadea in durerea pricinuita de sufletul meu.
Nu voi regreta pe pamant faptul ca mor.Voi avea timp de regrete mai tarziu.
Voi tine capul sus pana in ultima clipa.

~~~~~~~~~~~
Ok,deci nu e cine stie ce
Nici ca marime,nici ca si continut
Comm ><