O noapte in Camera Necesitatii

[Bell Evans]

Viperina ramase pe ganduri, adoptand o expresie comica. Parea ca face un efort supranatural sa gandeasca, asa ca Bell nu se putu abtine.
"-Iti ia cam mult sa'ti pui creierul in functiune, nu?!" intreba ea, in timp ce Helena iozbucni in ras.
"-Ha ha, foarte amuzant" i'o taie viperina, privindu'le cu dispret.
"-Nu ne vei spune lui Plesneala, pentru ca nu vrei sa pierdem puncte" zise Ziya, fixand'o pe fata cu niste ochi reci, hotaratori.
"-Si te mai lauzi ca esti in casa lui Salazar Viperin" striga viperina, abandonand incaperea.
"-Bine ca a plecat" spuse Janella, zambind.
"-Si acum, noi ce facem??" intreba Helena, asezandu'se inapoi pe canapea.
"-Eu una vreau sa deschid un geam, e foarte cald aici" spuse Bell, indreptandu'se spre o fereastra cu sticla fumurie.
O deschise cu un mic scartait, lasandu'se imbatata de racoarea nemiloasa a noptii. Parfumul puternic ii invada intreg corpul, ametind'o si lasand'o intr'o stare de amorteala, care ii molesi organismul.
Privi luna noua ce trona pe cerul imbalsamat cu mii de stele, in timp ce norii fumurii alunecau spre zarile pline de farmec ce straluceau intr'un colt de vazduh.
"-S'a facut prea frig, Bell, inchide geamul!" striga Janella, iar cercetasa inchise fereastra. Merse sa se aseze pe canapea, cu gandurile zburandu'i aiurea, in timp ce Helena se ridica..