O noapte in Camera Necesitatii

[Helena Daphne Rose]

Helena se simti putin trista in sinea sa. Nu-i placea cand nu erau cu totii , cand era un mic conflict...Ii placea sa fie inconjurata de prietenii sai. Multumita lui Bell care a deschis fereastra , tensiunea din camera s-a diminuat usor iar Helena putea simti adierea vantului rece de noapte. Dupa ce fata inchise geamul se ridica si zise:
"-Eu numai joc Adevar si Provocare. Si cu toate astea ma duc sa ma schimb...Mi-e dor de pelerina mea calduroasa."
"-Cum vrei tu!"chicoti Sophie care manca o Broscuta de Ciocolata.
Dupa ce se schimba si simti din nou pelerina ce o invaluia intr-un val de caldura , se aseza intr-un fotoliu din fata focului din semineu ce paraia vesel. In ultima vreme , cercetasa simti mereu un gol inauntrul sau , ca si cum o gaura din sufletul sau se largea cu timpul. Ea care de obicei era vesela si cu pofta de viata. Dar trebuia sa uite de prietena ei , acum avea prietenii sai adevarati alaturi care ii mai alinau durerea ascunsa.
"-Helena , ai adormit?" intrerupse o voce sirul gandurilor sale.
"-Poftim? Aaa , doar ma gandeam..."
"-La ce te gandeai?"intreba Anaella.
"-Gandeam..."zise aceasta si nestiind ce sa zica , spuse pe un ton glumet :" Gandeam ganduri. Iar gandurile...ei bine sa le lasam la o parte , voi ce mai ziceti?"
"-Eu nu stiu , as vrea sa mai jucam ceva!"spuse voioasa Bell.