Mirror

[Lizzie Craig]

Chapter 3. - Feelings

Mi’am limitat gandurile doar la motivul pentru care sa’i fi zis asta ei. Observand ca acum asteptau ca eu sa spun ceva, am clipit nervoasa.
“Uite care’i treaba, esti cel mai mare fraier de pe intreaga planeta! Nu vroiam nimic, defapt! Te’am intrebat ceva neinsemnat! Nu ai de unde sa stii ca ea il place pe Ryan! Sunt doar aluziile tale!” aproape am tipat.
Ambii se holbau la mine. Cel putin Carter avea o fata mai groaznica si decat a lui Dracula.
“Mda, sigur!”
Oh, vai! Intonatia tipului dadea de inteles ca era incoltit.
“Nu e fraier. Are dreptate. Chiar imi place de Miller.”
M’am incruntat.
“Chiar...?” am inceput eu, dar am continuat pe alta cale. “Adica... tu pe cine ar trebui sa sustii?”
Si’a dat ochii peste cap.
“Ok, acum poti sa pleci?”
Mi’a aruncat o privire oribila si a disparut.
“Mergem dupa Boby sa mancam?”
“Cine?” am facut.
“Boby – automatul pentru cafea. Asa l’am poreclit eu.”
Zambet.
“Nu mi’e foame.”
Nu stiu cum a facut sa ma convinga, dar in secundele urmatoare eram acolo fiind foarte curioasa. Venise momentul intrebarilor.
“Pana la urma... cine e Ryan?”
A clipit.
“E superb!”
“Cum arata?”
“Blond cu ochii albastrii.”
Aham... Fat-Frumos ‘2’ din zilele noastre.
Normal! Varianta 2, dar mai mare!
Mi’am dat seama si imediat am facut legatura.
“Cine e Unu?”
A chicot, soptind:
“Robert! R1 si R2.”
“Inca iti mai place de Ro...?”
“Unu!” m’a atentionat.
“...de Unu?”
Am inspirat adanc.
“Da!”
Am expirat zgomotos. Totul era o minciuna, sau ce?
“Si de Ry... Doi?”
“Da!”
Era imposibila! Se indragostise de ei in acelasi timp. Sustinea cu tarie ca il place pe Ryan... sau Doi, dar abia daca recunostea asta si pentru Robert. Oh, Doamne! Planul meu si al lui Mandie avea sa fie foarte greu de indeplinit. Oricum, cred ca ar fi trebuit sa afle si ea. Eu – singura – nu puteam gandi in astfel de momente. Era prea greu.
“De unde stii de el?” a intrebat Lilith.
“De la Lavies...” am recunoscut.
“Aham... Si deja in cateva minute a aflat Carter. Cate zile iti trebuiesc ca sa afle toata scoala.”
M’am incruntat.
“Niciuna, mie. Roaga’te doar ca el sa nu spuna nimic.”
“El e mult mai de treaba fata de tine!”
Oftat. Am plecat, furioasa dintr’o data.
In spatele meu am auzit doar:
“Chiar ma enervezi, serios!”
Am ignorat’o!

____________________________________________________


Imi pare rau ca a durat atat Si scuze pentru prea mult dialog. Next'ul il pun saptamana viitoare, dupa excursie.