Viata, asa cum e...Sau nu?

[Kasumi Mikoto]

NU va mao cer commuri, ca oricum nu primesc.

Capitolul
6
Part
one:

-R-rain?
-Uh?
Fillip
ma privea insistent de dupa un dulapior scund din hol.
-Ce
e cu tine? Si de ce a cazut curentul?
-Nu
a cazut curentul. Ti s-au ars becurile. Pe astea din hol si din camera mea le-am
stins eu, l-am linistit.
-Ok,
dar ce e cu tine? Si zgomotele alea?
-Pai…
Ma uitam la un film.
-Bine
dar cu tine…?
-Ah,
aici era! am schimbat eu subiectul, intinzandu-ma dupa sticluta cu spirt.
-Sangerezi…ingana
Fillip. Plangea.
-Ce-i?
am zambit, mangaindu-l pe cap. Culca-te. Lumina lunii iti joaca feste, l-am
asigurat eu, intorcandu-ma in camera mea. M-am lasat jos pe pat, inchizand
ochii. “Au.”. Dar apoi am inceput sa rad, lasand spirtul jos. “Dumnezeule, dorm
pe mine!” Si am inceput sa concentrez magia intr-o mana, asupra umarului ranit.
Avea o nuanta de albastru deschis. Jumatate din mine isi dorea sa plece de
aici. Bulinele albe ale mochetei mele se
transformau in fulgi de zapada… Cazand pr ramurile negre ale unui copac
desfrunzit… O ramurica uscata trosnea sub greutatea unor turturi cat cozile
unor lingurite dintr-acelea speciale pentru amestecat in cafea. Mai incolo de
copac era o casa draguta, cu acoperis din tigle bleou. Undeva in dreapta era o
gradina de capsuni. Peste un gard viu, o doamna(aveam serioase dubii despre
asta) vorbea cu un tip cam rablagit. Avea pe cap o palarie de culoarea oului de
rata, iar pe sub geaca de culoare crem, de la care ii lipseau doi nasturi se
puteau vedea bretelele unei salopete personalizate. “Dumnealui” mai avea si o
pereche de ochelari caraghiosi. Intr-o mana tinea o carte de vizita:”Nemlen.
O738509762”
-Das
ist keine gute idee, Dalia. Meine leibe Freunde, koghen*…Schlehte idee!**
-Nein,
Herr Nemlen! Uberhaupt nicht schlehte. Sie ist meine Kind, und ich fine nicht
problem spielen mein ròle, aber so. Verstechest du, Herr Nemlen, Leibe freunde?***
-Aber,
Dalia…!****
-Nein,
Jòrg, uberhaupt nein!*****
Respectivul
domn pleca, iar “Dalia” intra in casa.
Apoi bulinele albe au aparut iar. Ce fusese
asta? In fine. Terminasem de findecat rana. Am adormit bustean.


________________________________________-
*
“Nu e o idee buna, Dalia. Draga mea prietena, precizez…”
**
“Proasta idee!”
***”Nu,
domnule Nemlen. Absolut deloc rea. Ea e copilul meu si nu gasesc nici o
problema in a-mi juca rolul, chiar si asa.|(in context:”Chiar si in conditiile
date.”| Intelegi tu, domnule Nemlen, dragul meu prieten?
****Dar,
Dalia…!
*****Nu,
Jorg. Absolut nu.

Scuze.
E doar fragment. O sa aiba si asta vreo trei parti.