In cautarea fericirii

[Sophia Mason]

ce? Aly tu vroiai sa-l santajezi cu numele cartii mele
tocmai de aia am pus tutlul
ca sa nu-l mai santajezi nici pe el nici pe mine


Si Ichi, M-am hotarat sa las si eu comentarii kilometrice

~ ? ~

La inceput nu am inteles faza asta, am crezut ca e un fel de flash back
sau ca se intampla la un anumit timp dupa faza cu desertul
abia apoi dupa ce am vazut ca incepi sa povestesi din nou din pdv al lui Matt mi-a picat mie fisa

Hotãrâsem acum mult timp în urmã cã avea sã fie o cãlãtorie solitarã ºi nu aveam de gând sã încep sã regret cã nu i-am acceptat ajutorul. Dacã as fi acceptat i-as fi adus mai multã suferinþã ºi nu vroiam acest lucru. ªi totuºi…

Nu prea am inteles eu despre cine este vorba
cui ar fi trebuit sa-i accepte ajutorul si compania?
Probabil voi afla in urmatoarele capitole
Sau daca ar fi trebuit sa ineleg, nu stiu de ce n-am facut-o

Dupã tot acest timp imaginea chipului ei era bine întipãritã în mintea mea ºi nu avea sã disparã niciodatã. De fiecare datã când mã gândeam la ea, o durere profundã mã fãcea sã vreau sã îmi scot inima din piept ºi sã mã întorc în acel loc luminos, unde ea zâmbea chiar dacã ochii ei erau brãzdaþi de lacrimi ºi unde puteam sã fim împreuna pentru totdeauna. Îmi era atât de dor de îmbrãþiºãrile ei calde, de pielea ei albã ºi catifelatã…de tot ce însemna ea. ªi atunci de ce nu puteam? Tot ce aveam de fãcut era sã îmi pun mâna pe piept, ºi atunci nu as mai fi simþit nimic, nici durere, nici regrete, nimic. Dar vocea ei blânda îmi reverbera în minte, mai clarã ºi mai realã decât tot ce mã înconjura în acel moment: „Luptã, dragostea mea…Luptã”

M-ai dat pe spate la faza asta, mi sa parut cea mai tare din tot capitolul si din tot ficul tau[nu zic ca celelte nu ar fi tari]
E pur si simplu
hotararea lui Matt su felul in care inca ma tine la ea e de admirat
respectele mele pentru pasajul asta

-O limonadã, va rog, am spus cu rãsuflarea tãiata în timp ce m-am aºezat pe unul dintre scãunelele rotative din fata unui fel de stand micuþ.
-O limonada? mã întrebã vânzãtorul surprins. Nu aþi vrea ceva mai tare?
-O limonada cu gheatã atunci, i-am rãspuns eu.

penala faza
si daca tot scrii cu diacritice
vezi ca ai scris gheatã în loc de gheaþã
Asta a fost asa, ca sa fiu putin carcotasa
nu are nici o importanata
o geseluta mica pusa in comparatie cu un fic asa de bun
e ca si cum ai compara o furnica cu un elefant

M-am întins puþin, în timp ce mã pregãteam sã mã ridic, însã nu am observat aparatul micuþ de radio decât când a fost prea târziu…
-Stati calmi, pot sã îl repar, am spus eu repede privind oamenii care se apropiarã pe nesimþite de mine ºi de aparatul fãcut bucãþi. Am observat cã majoritatea începuserã sã scoatã pumnale mici din argint ºi mã priveau suspicioºi. Era destul de ciudat ºi totuºi simþeam nevoia stranie de a rade. Nu vroiam sã intru în belele înainte sã apuc mãcar sã discut cu „mesagerul zeilor”.

care-i treaba cu aparatul de radio
s-a intamplat exact ca in fragmentul in care povestesti din pdv al persoanei notate cu "?"
e vreo smecherie cu radioul ala?
eu cred ca da

Mama mia cat de mult am scris
ar trebui sa te obisnuiesti cu genul asta de comentarii dee la mine