Cand se lasa noaptea

[Sophia Mason]

de frica batelor, pun nexul
si imi cer scuze de dublu post
promit ca nu se va mai intampla

Capitolul XI
Mama
Partea II

Ce mult s-a schimbat satul meu de cand nu am mai fost. Case noi, magazine noi. Oricum nu le-am vazut prea bine pentru ca e intuneric.
E aproape ora patru. Michelle inca doarme pe locul din dreapta. Mereu credeam ca vampirii vaneaza noaptea si dorm ziua. Ea nu era asa. Ea era treaza si ziua si noaptea. De asemenea, dormea si ziua si noaptea. Era foarte diferita de cum imi imaginam eu un vampir, si asta ma bucura foarte mult.
Am ajuns in fata casei mamei fix cand ceasul ei anunta ora 4. Michelle deschide ochii aproape instantaneu si se ridica de pe scaun.
"-Neata'" zic eu in timp ce amundoi mergem sa luam bagajele din sptele masinii.
Michelle scoate doua valize si le scapa jos imediat dupa ce le scoate. Probabil era inca obosita, asa ca m-am aplecat sa le ridic.
"-Stii, m-am tot gandit ce sa-i spun mamei. Cum sa-i spun ca tu nu ai voie sa iesi din casa ziua." Am asteptat cateva secunde ca sa vad parerea ei. Eram sigur ca va fi nerabdatoare sa vada ideea mea geniala." O sa-i zic ca ai boala grava de piele...."
"-Daca asta e ce cred eu ca e, nu ai nevoie de nici o explicatie." M-a intrerupt ea. Ce a zis? Cum adica nu am nevoie de explicatii? Ce pot sa zic? "Stii mama, Michelle e vampir". Mama o sa inebuneasca. Sau o sa creada ca eu sunt nebun. Ei bine, printre atatea intrebari care imi veneau in minte nu am mai putut sa zic decat:
"-Ce ai zis?" Parca eram tampit. Auzisem foarte clar ceea ce zise, dar nu imi venea sa cred. Nici macar nu intelesesem.
"- Vin-o dupa mine!" a zis ea.
A luat celelalte 2 valize din portbagaj si s-a indreptat vertiginos spre poarta. A intrat fara ca macar sa strige sau sa sune. Eu am ramas sa inchid masina si am plecat imediat dupa ea. Cand am intrat pe poarta, un latrat cunoscut a inceput sa se auda. Era Bobita, cainele pe care i l-am daruit mamei acum vreo 4 ani si ceva. Cat a crescut! E cu un metru si ceva mai mare. Si are blana mai lunga. Este cel mai frumos caine pe care l-am vazut vreodata. Nu vroiam s-o trezesc pe mama si se pare ca Bobita mi-a citit gandurile si dupa ce m-a recunoscut a incetat sa mai latre. Dar era prea tarziu. In casa mamei se aprinse o lumina. Era clar, se trezise.
"-Michelle, stai" am strigat eu in soapta. Dar ea nu se opri decat atunci cand mama iesi in fata usii.
Era imbracata intr-un capot albastru. Arata exact la fel ca acum 2 ani,numai ca avea mai multe riduri si ochii ei erau incercanati. In rest avea aceiasi privire dulce si acelasi zambet calduros.
Michelle se apropie de usa casei, tranteste valizele pe jos si se uita la mama indelung.
"-Michelle!?" zice mama uimita
"-Angelica?"


Sper sa va placa