A lost memory ...

[Katya Sokorov]

Nimic inseamna nimic.

Draga jurnalule.

Ahhh, totul suna asa stupid, copilaros ! Sunt deja in anul V. Dar totul a fost diferit mai demult... Eram mica... totul era asa diferit ! Ah, cat mi-as dori sa pot sa fiu din nou la fel. Dar sa imi astern pe hartie cateva amintiri vechi, ca si foile pe care fusesera scrise s-au invechit si le-am pierdut...

Era... era vara. Aveam cinci ani. Ahh, totul a fost asa de prost, nimic nu a iesit bine ! Tocmai reusisem sa fac un truc cu niste carti de joc si voisem sa le arat tuturor. Atunci nu stiam ca e magie... dar am realizat ca e ceva diferit. Nimeni nu putea sa faca la fel. In acea zi venise matusa Hardarta. E o doamna inalta, in varsta, necasatorita inca, insa. Era mereu foarte antipatica. Am venit sa le arat parintilor trucul cu carti. Matusa Hardarta, cum ii spunem noi Lisha - prenumele ei - a spus ca oricine poate face asta. M-am enervat... iar totul in jurul meu a explodat. Matusa era o Incuiata, si ea nu stia de magie. A pus sa fiu pedepsita imediat. Parintii mei eau constienti ca nu imi puteam controla magia dar trebuia sa faca precum a spus matusa Lisha.

In fond, nici nu era matusa mea ... era un fel de ruda indepartata, sora mamei sotului sorei mamei mele. O groaznica incurcatura de familie. Ahh, si eu am crezut ca am facut ceva rau... si ma pusesem pe plans ... Pana cand, atunci cand matusa Lisha a mers sa se culce, in camera de oaspeti, iar mama a venit sa imi spuna ca asa si merita capra aceea batrana.