Not myself anymore

[Alice Morris]

Capitolul I ~ partea a IIa
Aubrey

Viaþa poate fi plãcutã în Edwin. Mai ales dacã eºti familiarizat cu high-life-ul, ai o groazã de bani, ºi poþi sã faci ce vrei, sã apari în ziare, sau, de exemplu, sã întâlneºti toate celebritãþile, ºi sã le iei interviuri, cum face Destiny Mayer. Adicã, cred cã toatã lumea ºi-ar dori sã fie în locul fetei ãsteia. Dar nu ºi eu. Viaþa poate fi plãcutã ºi când eºti în locul meu. Sunt fericitã cu viaþa mea aºa cum e, chiar dacã uneori mi-aº dori sã trãiesc altfel. Cred cã ar trebui sã ºtiþi ceva despre mine, deci, sã începem.
Numele meu este Aubrey Anderson, am ºaisprezece ani, ºi locuiesc la marginea oraºului Edwin. Locuiesc într-un apartament cu trei camere, împreunã cu mama mea. O iubesc enorm pe mama, ºi e foarte înþelegãtoare, mã ajutã mereu, cu orice problemã, dar e cam strictã în privinþa banilor, spunând cã "strictul necesar" e de ajuns. Mama lucreazã ca veterinar la o clinicã privatã aproape de centru. Iubeºte animalele la fel de mult cât le iubesc ºi eu. De aceea am un dalmaþian adorabil, la care þin extrem de mult, atât eu, cât ºi mama. Este o cãþeluºã minunatã, ºi o cheamã Linda. Îmi place mult numele ãsta, ºi i se ºi potriveºte. E cea mai dulce din câte existã, ºi nu îmi pasã cine mã contrazice.Tatãl meu a murit într-un accident de maºinã în ziua în care eu m-am nãscut, chiar când se grãbea sã ajungã la spital, sã mã vadã. Mi-ar fi plãcut mult sã-l cunosc, ºi cred cã ne-am fi înþeles bine. Mama îmi spune cã am moºtenit o bunã parte din caracterul lui ºi ochii lui verzi ºi pãtrunzãtori. Poate chiar aºa ºi este. Într-adevãr, am ochii verzi, pãrul ºaten, de lungime medie, ºi uºor ondulat.
Sunt în clasa a Xa la liceul de stat St. Rossana ºi am note destul de bune. Dacã e sã recunosc, am aproape cele mai mari note din clasã. Mã întrece colegul meu, David Harris. Suntem cei mai buni prieteni de când ne-am cunoscut, în primii ani de ºcoalã. David iubeºte animalele la fel de mult ca ºi mine, ºi avem împreunã un fel de part time job. Plimbãm câinii vecinilor în fiecare searã. Nu mã înþelegeþi greºit, îmi place sã plimb câini, dar nici nu mã deranjeazã faptul cã mai câºtig ºi eu bani în plus pe lângã ce îmi dã mama.
Dacã tot vorbeam despre ºcoalã, cred cã ar trebui sã vã spun cã eu ºi David nu suntem prea populari. Suntem vãzuþi ca niºte tocilari, ciudaþi, doar pentru cã avem note mari, ºi citim cãrþi, lucruri de care fetele ca Maddison nici nu s-ar atinge vreodatã. ªi dacã ea nu ne place, ceilalþi trãiesc cu impresia cã nici nu au voie sã vorbeascã despre noi. Maddison Wright este cea mai popularã fatã din ºcoalã, cea mai bogatã, pe care toþi o invidiazã, mai puþin eu. Cine ºi-ar dori sã fie ca ºi ea? Superficialã, cu nasul pe sus, ºi se crede superioarã, mai inteligentã decât mine, sau oricine altcineva, doar fiindcã vorbeºte cu portofelul ºi cartea de credit a tatãlui ei? Ea chiar crede cã acele mici pitzipoance piþigãiate care se þin dupa ea ºi fac tot ce spune, îi sunt prietene? Bineînþeles cã, lor le convine, sã stea pe lângã Maddison, au foarte multe privilegii.
La ºcoalã, singura materie care îmi place este muzica, fiindcã profa este super, ºi învãþãm foarte multe chestii. Defapt, cea mai mare pasiunea a mea este muzica. Am o chitarã acusticã, iau lecþii de chitarã, ºi am în camera mea, pictatã pe perete, o cheie sol uriaºã, neagrã, în contrast cu albastrul spãlãcit al pereþilor.
Am zis cã singura materie care îmi place este muzica fiindcã este singura materie la care învãþ cu plãcere. Defapt, nu învãþ, dar aºtept de fiecare datã ora nerãbdãtoare. La celelalte materii la care mã pricep, cum ar fi matematica, sau chimia, pur ºi simplu înþeleg, dar nu pot sã spun cã îmi plac materiile. Învãþ pentru a avea note mari, pur ºi simplu. Vreau sã ajung cineva în viaþã, ºi ºtiu cã trebuie sã muncesc pentru asta.
Viaþa mea sentimentalã nu este chiar atât de roz în momentul de faþã. De la începutul anului ºcolar îmi place de un bãiat, încã de când ne-am ciocnit pe scãri, ºi el a fost foarte drãguþ sã mã ajute sã mã ridic, ºi sã-mi ridice cãrþile, ºi sã mã întrebe dacã sunt în regulã, ºi nu m-am lovit. ªtiu cã nu am nicio ºansã, adicã, nici mãcar nu cred cã ºtie cum mã cheamã. Nu cred cã cineva ca el ºi-ar obosi capul sã-ºi aminteascã numele meu. În schimb, toatã lumea ºtie numele lui. Este cel mai frumos ºi mai popular bãiat din ºcoalã, Eric Wright. Da, ºtiu, este fratele lui Maddison, dar nu sunt deloc la fel. El este cu picioarele pe pãmânt, nu-i pasã de banii tatãlui sãu, are simþul umorului, ºi este super de treabã. ªi da, ºtiu, ar trebui sã încerc sã-l uit, ºi am încercat, dar, fiind cu el în clasã, ºi vãzându-i ochii mari, caprui, superbi, în fiecare zi, nu-i atât de uºor.
Uneori aº vrea sã zic cã îmi urãsc viaþa, dar apoi realizez cã ar trebui sã fiu recunoscãtoare cã mãcar am o viaþã, cu bune cu rele, ºi o trãiesc dupã propiile reguli.