Viata, asa cum e...Sau nu?

[Kasumi Mikoto]

Capitolul 7
Al carui sfarsit imi provoaca un val de fericire

M-am trezit. Nu aveam idee ce se intamplase dupa ultima replica schimbata cu Thunder sau cat era ceasul. Tot ce stiam era ca statea la picioarele patului meu si ma privea zambind. Parca toate lucrurile ingrozitoare de ieri se intamplasera acum sute de ani.
-De ce nu vrei sa imi spui numele tau adevarat?
-Nu...
-De ce?
Din cauza lui Jorg Nemlen.
-Nu pricep. l-am anuntat eu.
-E Gardianul tau, nu? Adica, e cu tine peste tot. Nu fizic, dar...
-Da...Insa ce legatura are?
-NUmele meu i-ar aduce aminte de tata, care e var de-al treilea cu Ivvan. Pe deasupra si seful D.A.P..
-Seful ce?
-Departamentul Asasinilor Profesionisti...Pumnalul care...
-Nu-mi adu aminte! m-am cutremurat eu.
-...Era aruncat de tata. Sa nu mai spun”menit sa-ti ia gatul.”. Caz in care bosorogu` te-ar forta sa pleci de langa mine. Iar eu nici mort nu dau pea casa. Tata e turbat de furie. Pe de alta parte, si sa bantui singur cuc pe aici e moarte curata. Si pentru tine. Cu magie sau fara. Plantele de aici pur si simplu te golesc de ea. De aceea, numai in ;ocuri cu vegetatie inferioara(muuschi si licheni) o poti folosi cat de cat. Inca sunt mai mult decat nelamurit cum ai folosit-o sa ma vindeci.
-Daca mi-e teama pentru cineva si nu sunt eu acea persoana.
-Aham. Iar pe aici sunt jaguar si leoparzi. Sa nu mai zic de tigri, de Regele Negru(sau Sagaeata de Katmandu), serpii Tecka(constrictori) si Cobrele Albe(Sau Cobra de Nintague). Cineva muscat de ea nu mai apuca sa faca 20 de pasi.
-Deja ma sperii. Dar de ce m-ar forta batranelul asta senil sa plec?
-“Aschia nu sare departe de copac, meine leibe Freunde!”.spuse el, imitand accentul nemtesc, oarecum ccaraghios al lui Jorg.
-Dar e o nebuie!
-Nu-i asa? intreba el, deznadajduit. Sper doar ca nu ma consideri si tu la fel.
-Niciodata. Nu as putea sa pun in aceasi oala pe cineva care mi-a sakvat viata cu cineva care a vrut sa ii puna capac. Uh...Cum ziceai ca arata Regia asta de Nimtague?
-E alba. Ochii sunt aurii, varful cozii e rosu si are un semn distinctive negru pe cap. Dar apoi l-am vazut cum ochii i-au ramas pironiti intr-un punct fix, undeva la incheietura mainii mele drepte. Se uita la o Regina de Nimtague. S-a miscat fulgerator. A luat un cutit. Am crezut ca ma va zovi pe mine, dar apoi am vazut Cobra, stand acolo, cu capul despicat. I-am aruncat un zambet triumfator, dar el continua sa fixeze Cobra, ingrozit.
Pana cand veninul nu mi-a ajuns in sange, nu am inteles ca sarpele avea coltii adanc infipti in carnea mea. Am incercat sa fac ce facea el. Sa respir adanc si sa imi soun ca nuu am de ce sa fac tam-tam. Dar nu am putut. Stiu ca am dat drumul unui strigat de durere, iar apoi...Apoi...

Cert e ca atunci cand, cu mila Domnului, ultima raza de luina s-a topit in ochii mei negri, Thunder se foia prin pestera.
-De ce ii pierzi pe toti? Pe toti cei care ajung sa iti fie dragi? Daca vedeai saroele ala o secunda mai devreme, nenorocitule... nu mai erai fortat sa ramai singur cuc aici. PFFF, SI TOT EGOIST ESTI!
-Thunder...?
Auzindu-ma, s-a intors spre pat. Ma ridicasem in capul oaselor iar el ma privea ca si cum nu ar fi inteles ce se intampa cu el.
-Te deranjeaza daca te imbratisez?
Ce intrebare ciudata. Dar chiar speram sa intrebe.
-Da-i drumul...
Il simteam tremurand.
-M-ai speriat.
-Imi pare rau...
-Sa nu iti para. Mai bine ca doar m-ai speriat de data asta...
Am privit o secunda imprejur. Langa pat era un soi de cutitas minuscul si un recipient cu sange(?) care capatase o nuanta ciudata.
-Esti in regula. zambi el.
Clar! Eliminase sangele in care se amestecase venin.
-Ma roade ceva.
-Inafara de stomac? zambi el, impingandu-mi un castron plin cu un lichid semanand a bors de zarzavat, care mirosea nesperat de bine. Bagajul tau e tare folositor. Ce e?
-Cum poate taica-tu sa fie var de-al 3-lea cu Ivvan? El are vreo 50 de ani. Si, judecand, nupa varsta ta, nu vad cum sa fie tatal tau suficient de batran.
-Draguta logica. ma incuraja el. Dar vezi ca in lumea asta, logica insasi e ilogica? Ivvan are 30 de ani. Vrajitoarele au facut sa se reincarneze de fiecare data can murea, ca sa nu ii mai caute ele sufletul prin Iad. Dupa fiecare misiune dusa la bun sfarsit, Ivve murea intr-unaccident patetic, si vrajitoarele nu aveau timp sa il caute tot timpul. Asta e cam al 15 corp schimbat de Ivva Wolff in ultima luna. Dar acum ca l-ai rezolvat, nu o sa ii mai mearga.
-Am auzit tot! facu domnul Nemlen.
-Da...Stiu...”Schlehte”...
-Ba nu! Aber Gute!
-Deci ti-ai schimbat parerea despre el?
-NEIN. Dar putem sa aflam mai multe de la el decat ai crede. Pana-si da criminalul asta seama...
-NU vorbi asa! Oamenii se schiba!
-NIcht so!
-Esti tare-ngust la minte.
Si nu l-am mai bagat in seama.
Nu aveam de gand sa stau si sa astept sa se mai intample ceva rau. AM iesit afara intr-o dimineata iar Thunder nu s-a lasat asteptat. In saptamana aceea am invatat sat rag cu prastia(avusese mereu una la el) Apoi s-a oferit sa ma invete sa deosebesc plantele medicinal de ce;e toxice si fructele comestibile de cele otravitoare(chiar daca, uneori, aratau identic). Am ramas umita si de usurinta cu care a sters o parte din mine(cea exagerat de citadina.), iar el a ramas uimit de cat de usor invatam. Numai uneori, cand mi se mai facea dor de casa si cadeam pe ganduri ni se taia amandurora cheful de orice pentru un timp.

2 ani mai tarziu

-Hai, vii?
-Unde? Am fost deja peste tot! Si ne-am si ratacit de doua ori!
-Scuze...facu el incurcat, radicand din umeri.
-Am un chef nebun sa-not. Dar cre` ca am uitat...
-Asta nu se uita! SI in plus, acolo voiam si eu sa te duc. Mai iesi si tu in lume! E pacat sa stai ascunsa intre stalactite si stalagmite.
-Mai ales stalactite! am ras eu.
Tocmai ma izbisem cu capatana de o formatiune calcaroasa sespendata de tavan.
Am mers ceva timp si am ajuns la un fluviu. Ma miram cum de nu il auzisem. Dar se parea ca excursiile lui avusesera un rost.
-Sunt pesti Piraga aici! a glumite el
-Zau? Da` mi-ai zis ca sunt pesti de apa statatoare! i-am intorso eu.
El a sarit in apa si s-a scufundat. Am intrat si eu si nu a durat mult pana m-am trezit cu capul la fund. In trecut, asta m-ar fi suparat grozav, dar timpul ne apropiase asa de tare ca nici sa vreau nu mai puteam avea neintelegeri cu el. Am iesit la suprafata, razand in hohote.
-Vai! Nu pot fi mai ud de atat.
-Sa iti arat??
-Ups...Demnitatea mea e intr-un pericol serios!
Cand am iesit eram asa de uzi ca puteai sa umpli o piscine de diensiuni olimpice cu apa care se scurgea de pe noi.
-Ah! Inima mea...! gemu el si se lasa sa cada la pe mal.
-Ce s-a intamplat?!
Eram de-a dreptul alarmata.
-Cred ca...
-Da?
-M-am indragostit! termina el, razand.
Apoi isi intinse bratele in lateral si lasa capul pe spate, ca sa priveasca cerul.