Lectia 7

[Samantha Hawkins]

Samantha inca isi mai scotea puful de perna din par si gura cand profesoara a anuntat ca vor practica vraja Patronus.
La Accio s-a descurcat... binisor. Din pacate nu perna a plutit ci creionul care era sa se infiga in capul unui coleg. De la incident Sam a stat ceva mai tacuta facand gumele de sters si ghemotoace de hartie sa zboare pe deasupra bancii si sa cada la margine, fara viata. Mai avea de lucrat la acest capitol... si la concentrare...

Dar ca si cand un fulger i-ar fi strapuns maduva oaselor, fata s-a indreptata in scaun, si-a dat parul din ochi si coatele jos dupa banca si a adoptat o pozitie asemanatoare unei statui sculptate.
"Asta e, asta e!" isi spunea in gand, inima batandu-i cu putere.

Profesoara incepuse sa le predea despre vraja Patronus, cea dupa care Soimeanca ar fi facut moarte de om sa o incerce, mai ales dupa demonstratia lui Bell la iesirea din Expresul de Hogwarts.

A privit cu ochii larg deschisi cum lumina alba-stralucitoare, asemenea unor firisoare de ceata argintie au luat nastere prin sfichiuirea baghetei. In curand, luminita argintie s-a adunat intr-un ghemotoc luminos, materializandu-se intr-o gratioasa pisica ce se plimba prin incapere.

Samantha a vrut sa intinda mana, cand a trecut prin dreptul bancii acesteia, sa o mangaie, sa-i simta textura. Mirarea a fost ca fata reusise sa simta, cu varful degetelor, blana sidefie fina, iar la atingere, un fel de caldura parea sa i se propage prin corp, si un strop de fericire a facut-o sa zambeasca fara un motiv anume. Si pisica s-a plimbat mai departe...

Dupa cateva minute, pisica Patronus a disparut si profesoara a fost asaltata de aplauze. Liniste, foieli, toata lumea isi luase bagheta si incerca sa se concentreze. Unii rosteau incantatia gresit, multi nu stiau cum sa roteasca si sa arcuiasca bagheta, cativa reuseau din prima dat fiind faptul ca erau in ani mai mari. Pana la urma a ridicat si ea mana, iar profesoara a poftit-o in picioare

"Expecto Patronum!" a exclamat Samantha pentru a 3-a oara in care nu se intamplase nimic, putin mai tare decat ar fi vrut, si din varful baghetei au tasnit cateva firicele de lumina alba-sidefie, dar fara vreo forma anume. In sfarsit reusise sa faca un pas inainte...

OOC: Sper ca e ok, am vrut sa o iau mai... progresiv
P.S: Multumesc mult, dar vreau sa consider ca sunt in anul I, da-l in colo de rang