Lectia 7

[Samantha Hawkins]

"Super, am raams printre ultimii" si-a spus Samantha in gand, deznadajduita, dar amintindu-si scopul lectiei a incercat sa se concentreze pe un gand optimist, o amintire fericita, placuta... asta era, trebuia sa mai incerce odata!

Si ridicand mana:
"Doamna profesoara? As putea incerca din nou v-va r-rog?" si cu mana cealalta isi strangea pumnul rugandu-se sa o mai lase . Profesoara s-a uitat la ea, parca cantarind un eventual raspuns, si intr-un sfarsit a dat afirmativ din cap.

Samantah s-a ridicat, mai degraba tremurand, si incercand sa ignore privirile colegilor a inceput sa spuna incantatia

"E-expec-t-to... dar a realizta ca se balbaia. Cu un alt efort, si-a adunat gandurile, cautand in minte ceea ce ar fi trebuit sa insemne un gand fericit si si-a reluat cuvintele, inainte ca doamna sa o pofteasca sa ia loc zicandu-i ca e oricum prea devreme pentru o eleva din anul I sa invete aceasta vraja. Primul gand, au fost orele oribile si fetele care o tachinau la scoala din vechea tara din care se mutase... "Nu, Sam, concentreaza-te!" si-a spus inca odata. Acum tinea minte vestea... vestea data de parinti, cum se muta la Londra, cum scapa de chinurile indurate pentru ca traia intr-o comunitate Incuiata. Sau prima zi la Hogwarts, da, asta era!

Nu i-a luat mai mult de cateva secunde de tacere sa-si finalizeze aceste ganduri, si a exclamat tare, cu ochii inchisi
"Expecto Patronum!" i-a deschis, si spre uimirea sa, ceva mare, a inceput sa se materializeze din varful baghetei. Curand, i s-au conturat picioarele, apoi incet incet corpul. Era mult mai mare decat Patronus-ul profesoarei. Era ceea ce semana un un cal... sau un inorog... sau un cerb?

Patrupedul a galopat prin incapere pana aproape de catreda, si atunci Samantha a ridicat bagheta facandu-l sa dispara. Nu era ceva clar, dar ii iesise... putea macar sa banuiasca ce animal este! S-a prabusit in scaun aproape extenuata, convinsa ca nu ar mai fi putut produce alt patronus, si a steptat sa vada impresiile profesoarei.