Viata, asa cum e...Sau nu?

[Kasumi Mikoto]

Stii? Ia sã nu mã mai rog de voi! Puteti sa nu comentati deloc. Pana la urma, scriu pentru ca vreau si nu ma doare sa le pun-

Capitolul 8

-Schlehte Nachrichten! Namlich veste proastã! rãsunã o voce in capul meu.
Domnul Nemlen?!
-Ei, frumos îþi ºade! De aproape doi ani n-ai mai zis nimic º-am tot încercat sã dau de tine!
-Uh so!... Entschuldigung! Aber vrãjitoarãn ist pe urmele voastre!
-Ce?
-Nu pot fi concentratân pe Deutsch jetz. Von einieger Zeit die Hexe(Ubel Hexe) kommen nachmen Sie...
-E de neînþeles, i-am ºoptit eu lui Thunder. Apoi spre Jorg: Ce bodogãneºti acolo?
- Vrãjitoarele Kommen dupã tine!
-Her Nemlen...
-Deutsch?! Warum?! Was ist scwer? facu Jorg pe un ton tragic.
-Sunteti stresat? Panicat? Ce se întãmplã?
-Panicatân? Ich bin îngroztãn!
-Respirã, încearca sã te calmezi ºi, te implor, vorbeºte intr-o limbã s-o-nþeleg ºi eu.
-Mã implori?! De ce mã implori?! Doar roagã-mã frumos!
Magul cu experienþã devenise un copil de grãdiniþã. Câte se mai puteau întâmpla? Ca ºi mine atunci, nici n-aveþi idee.
-Vedeþi? N-ar fi mai bine aºa? Vã rog frumos sã vorbiþi in englezã.
‚Ce se întâmplã?!’ gesticulã Thunder nelãmurit.
‚Am o idee mult prea vagã...’am mimat eu.
-Deci.Vrãjâtoarili(dacã aºa le-o zâci corect, cî io-s rujinit ºâ, vez’ tu, mã blocai pi nemþãºti) vin dupã tini. Da iaca asta-i flecuºteþ pi lângî faptu’ cî n-o putut babili sî pleºi di-acasî fãrî troli ºî fãrâ cãpcãunãrai.
Acum înþelegeam ºi eu de ce domnul Nemlen vorbea totdeauna mai rar in englezã.
-Cât timp ar trebui sã le ia ca sã ajungã aici?
-Zãci zâli pi jos. Trii ori dacî fiecari vrãjâtoari merji în cârcâ la un trol ºî schimbâ trolu’ la jiuma’ di orâ. Aºa câ sî deie Domnu’ sâ nu li ducî capu’.
-Aham... Vã mulþumesc... Acum trebuie sã-l lãmuresc ºi pe Thunder cu privire la situaþia teribilã în care se întâmplã cã ne aflãm.
Chiar mã aºteptam sã protesteze, dar...:
-Bine, informeazã-l. Dar mai am o veste proastã, mã înºtiinþã el, vorbind rar, ca sa scape de accentul folosit mai devreme(ºi redat mai sus.)
-Sfinte, alta?!
-Dãp.
-Sã vinã, am anunþat eu, oftând sonor.
Deºi poate cã nu aº mai fi cerut asta, dacã ºtiam despre ce era vorba. Dar cum am fost(sunt ºi voi fi) amatoare de surprize(fie ele ºi neplãcute), asta nu mi-a stricat ziua. Prea tare.
-Am vrut sã opresc ãn timp anul 2010, pentru ca pãrinþii tãi sã nu trimitã poliþia dupã potcoave de cai morþi. Dar nu a mers. ªi cum ce scrisesei tu pe bileþelul(pe care, apropo, þi+am tis sã nu-l laºi)acela nu era credibil nici pentru cateva zile(nu ºtiu dacã ºtiai, dar nu era vacanþã), am vrut sã+i fac sã uite de tine pentru un timp. Treaba e cã...au uitat...cam de tot.
-Aha...am zâmbit eu. În regulã.
Cu ochii minþii, puteam vedea expresia contrariatã a bãtrânelului.
Da. Chiar era în regulã. Si totusi...nu prea.