Children of the damned

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 7-Suspicions

Invarteam usor pixul intre degetul mare si aratator.Ceilalti colegi erau la cantina,in timp ce eu murmuram singuratica cantece rock in sala de clasa.Asa eram eu;preferam tacerile adanci in loc de grupurile mari de oameni normali…
O briza de aer patrunse in camera si mi-am ridicat capul ca s-o vad pe Katherine cum vine entuziasmata spre mine.
“-Vi”,spuse ea in timp ce ma imbratisa.”De ce nu ai venit sa luam pranzul?Sa stii ca te-am asteptat.”
In vocea ei se distingeau ingrijorarea si curiozitatea.Plictisita,am inceput sa ma joc cu fermoarul penarului in timp ce ii raspundeam:
“-Nu prea imi este foame”,am mintit-o eu.
De fapt,motivul era cu totul altul.Aveam o durere mare de cap si vedeam totul in ceata din cauza ultimelor evenimente.As fi vrut sa nu simt efectele acestea,sau macar sa reusesc sa le ascund mai bine.Nu vroiam sa-I arat slabiciunea aceasta lui Katherine,mai ales ca ea a baut mult mai mult decat mine.
As fi vrut sa fiu ca ea.
“-Oh”,sopti Katie.”Auzi,eu doar vroiam sa-ti spun ca…”
Insa glasul ei se pierdu intr-un vartej ametitor de culori.Ma simteam tot mai rau.Ii auzeam cuvintele,dar nu le puteam gasi intelesul.
“-Ma auzi?”zise fata enervata.
Vocea ei mi-a distrus gandurile in agonie.Chiar vorbea cu mine…?
“-Uhh…da”,am raspuns eu stangace.
Katherine ofta usor in timp ce ma cuprinse cu privirea.
“-Vivian,ce se intampla cu tine?In ultima vreme ii ignori pe toti.”
Am marait incet.Speram sa nu observe nimeni asta.
“-Sunt in regula”,am soptit eu.”Continua.”
“-Ok”,spuse ea suspicioasa.”Tocmai am zis ca parintii mei sunt plecati saptamana asta,asa ca Matt isi aduce prietenii si tragem o petrecere imensa!”
Matt era iubitul Katherinei.Cel putin,deocamdata.Pierdusem sirul baietilor cu care iesea in oras.
“-Asa ca o sa fii acolo”,ordona ea.”Sambata viitoare.”
“-Mmm…da.”Eram obisnuita ca ea sa dea ordine.Insa un gand ma macina pe dinauntru.”Chaz nu va fi acolo,nu-I asa?”
“-Ba da”,spuse ea defensiv.”Ai o problema cu asta?”
Aveam obiceiul sa privesc in jos cand eram nervoasa.Exact asta am facut.
“-Pai…nu”,am mintit eu ragusita.”Doar cred ca nu ma place prea mult,stii data aceea,acum 2 saptamani,cand a incercat sa ma…”
“-Aceea e personalitatea lui”,replica Katherine rece.”Va trebui sa te descurci cu el.”
Cum?Inca ii lua apararea?Am simtit cum furia imi curgea prin vene,precum otrava.
“-Dar”,am continuat eu”inca il aperi dupa ce a vrut sa…”
“-Ahh,la naiba,Vivian”,striga Katie manioasa.”Te porti intotdeauna atat de ciudat cu prietenii mei!Nu-I mai critica atata.Te lasa la petrecerile lor,nu-I asa?Vorbesc cu tine,nu-I asa?Ar trebui sa fii multumita..”
Am incercat sa spun ceva,insa furia fetei se revarsa in continuare.
“-…poate ca nu sunt toti genul “Hai sa ne spunem toate secretele si sa ne tinem de mana”.Nu te mai purta ca un copil rasfatat ce vrea acadele!Multumeste-te cu ce ai.”
Tonul ei ma facu sa ma crispez.De ce s-a infuriat dintr-o data?De ce arunca cuvinte cu atata ostilitate?Nu era normal pentru ea.
Ma uitam cu mirare la Katherine cand am vazut o sclipire ciudata in privirea ei.
“-Kat….ai…?”am murmurat eu socata.
“-Ce?”izbucni ea din nou.
“-Nimic,nimic”,i-am zis eu speriata.Speram ca suspiciunile mele erau neintemeiate.”Scuze,te rog iarta-ma.Voi merge la petrecere,ok?Nu te infuria din nou.”
Expresia lui Katherine incepu sa se schimbe.Am oftat usurata.
“-Asta e tot ce vroiam sa aud”,zambi ea.
Tonul ei reveni la normal;notele furioase disparura,lasand loc unui glas gretos de dulce.
Eram mai dezorientata ca niciodata cand si-a pus bratele in jurul meu.Nu era normal sa treaca dintr-o stare in alta atat de repede.
Ce naiba se intampla cu ea?

Katherine P.o.V.

Am imbratisat-o strans,cu mainile inca tremurande.Inima isi mari ritmul,bataile reverberand pana in varful degetelor.Adrenalina insa continua sa rataceasca prin vene.
I-am dat drumul si m-am sprijinat de pervazul unei ferestre.Eram irascibila,un pic isterica,gata sa ma cert cu oricine.Trebuia sa invat sa tin in frau chestia asta.
Gandurile,deciziile,emotiile se invarteau haotic in mintea mea.Ce facusem?Ma certasem cu ea?Cuvintele se pierdusera deja in agonie…
“-Kat,esti bine?”intreba Vivian ingrijorata.
Un fir de sudoare se prelinse pe spatele meu.Ma simteam…ca dracul,altceva nu puteam zice.
“-Da”,am gafait eu,incercand sa-mi mentin tonul vocii normal.”Da…sunt bine.”


~~~~~~~~~~~~~~~~~
Sorry de dublu-post