Vizita nocturna

[Samantha Hawkins]

OOC: Bell- rosu; Sam- Cyan. P.S. sper ca nu am dat planurile peste cap cu "povestea rapirii termometrului"

Dupa trecerea bibliotecarei cu aspect de soim infometat, fetele au decis sa se mute ceva mai in dosul bibliotecii, si asa imensa. Au bagat rapid cartea, ingredientele si ustensilele in punguta marita pe interior prin magie si s-au instalat, nu prea comod, in niste scaune antice din lemn, pare-se, de stejar.

Desigur, intunericul nu le oferea numai avantaje, asa cum s-a adeverit in cazul Samanthei, care a ales sa stea pe jos cu picoarele incrucisate, refuzand-o categoric pe Bell ce ii oferea "alt scaun idiot de-al doamnei Pince", dupa ce cel ales initial s-a rupt in bucati cu un zgomot de oase rupte la impactul cu fundul Soimencei.

Masuta era destul de joasa, astfel ca desi statea pe jos, putea foarte bine sa citeasca din ciudata carte de Potiuni gasita de Bell, la lumina baghetei. Rasfoind cu grija paginile, cele doua ajung sa studieze inca odata ordinea, cantitatea, modul, timpul, numarul de amestecari si temperatura la care trebuie incalzita Potiunea...

"Oh nu! Temperatura!" a exclamat Sam, dandu-si seama ca iar aveau nevoie de ceva.
"Pff, cand te gandesti ce usor l-ar fi luat fetele un termometru de la Aripa Spitalului daca ar fi stiut... oare cum sa le comunicam?"

Cele doua au stat cateva momente sa cantareasca posibilitatile, dupa care Samantha, proaspat luminata de o idee, s-a ridicat brusc in picioare dandu-si cu pumnul in propria palma si atingandu-se usor cu degetele pe frunte ca si cand s-ar fi gandit intens la ceva:

"Le putem spune! Printr-o vraja! Doar suntem... stii tu, vrajitoare nu?"
"Hmm... Samantha, nu cred ca exista vreo cale in cazul nostru. Numai daca... " si Bell s-a oprit din vorbit intr-un mod abrupt, intorcandu-se pa calcaie inspre Sam. Soimeanca era sigura ca putea sa-i perceapa aura radiind de fericire. Scotandu-si bagheta si soptind "Nox", caci o avea aprinsa de la citit, a murmurat ceva imperceptibil si din varful baghetei sale din lemn de tisa s-a materializat o veverita de zapada.

"Printr-un Patronus..." a spus Samantha simplu, impasibil, urmarind cu ochii uimiti Patronus-ul. "Printr-un Patronus!" a exclamat a doua oara, oprindu-se in loc, ceva mai tare si mult mai insufletita, dandu-si cu palma peste frunte ca si cand ea ar fi gasit un raspuns simplu la o intrebare dificila.

"Bell esti un geniu! dar... yeah, simplu pentru cine stie sa creeze un patronus vorbitor asa cum am citit in carti..." a adaugat aproape imediat, dezamagita, dandu-si seama ca un mesaj transmis pe o astfel de cale devenea o idee imposibila. "Eu nici macar o forma concreta nu pot sa-i dau patronus-ului meu. Ba e un animal mare patruped, ba cand esti sigur ca e cal, ii cresc coarne... sau un corn, nici nu stiu."

"Samantha!" a exclamat bell, incurcisandu-si bratele tacticos si uitandu-se la fata cu subinteles.

"Ce? Aaa, stai, nu-mi spune ca poti crea unul vorbitor..." a spus cu o voce emotionata.
"Hehe, nu sunt sigura, dar asta nu inseamna ca nu pot incerca"
"Pacat ca nu putem repeta in tihna, ca ne aude bibliotecara, dar... sa vedem!" a spus boboaca, nerabdatoare, aratand cu degetul inspre un raft. Bell, curioasa sa vada inspre ce arata soimeanca, a scos o carte dupa raftul indicat, intitulata "Patronus-ii: gardienii necuvantatori" si a inceput sa o rasfoiasca pana cand a ajuns la pagina dorita... "Transmiterea mesajelor prin intermediul patronus-ilor".

"Perfect!" Spuse aceasta dupa cateva minute de lecturat.
"Sa vedem.... Expecto Patronum!" spuse cu un anume accent si intonatie, cu o anumita sfichiuire a baghetei si concentrandu-se asupra unui anumit lucru. Din varful baghetei s-a materializat o veverita de zapada, topaind voioasa prin aer, dupa care s-a stransformat in firicele de lumina fantomatica alb-laptoasa si a disparut prin peretele apropiat.

"Superb" a murmurat Sam, neputand sa se abtine.
"Si acum asteptam" a soptit Bell expirand greu, ca si cand ar fi dat 5 ture in pas alergator in jurul castelului, si s-a asezat pe scaun cercetand din nou manualul.
"ORA INCHIDERII!" s-a auzit vocea amplificata prin magie a bibliotecarei si fetele au putut rasufla usurate.

~*~

Cercetasele se aflau in Aripa Spitalului. Fetele avusesera grija sa o scoata pe doamna Pomfrey pe un hol mai indepartat, in apropierea unor bai, rasturnand zgomotos niste armuri si udand locul din fata usii de baie ca sa imite o scurgere.

"Ce bine, niciun bolnav, avem mare noroc" i-a soptit Justinne lui Bellatrix, care statea aplecata deasupra unei chiuvete si isi curata mana de o chestie verde-galbui mazgoasa, cu vraja Aguamenti. Deschizand robinetul ar fi riscat sa faca zgomot.

"Daa, ce noroc pe capu' nostru" si dandu-si ochii peste cap a adaugat "Mai ales ca am bagat mana in cutia cu puroi de Bubotuber in loc sa o iau pe cea cu zinc." a spus ironic, uitandu-se la mana sa dreapta acum umflata, dureroasa si plian de bubite. In cea stanga tinea cutiuta buna, cu zinc. Insa cele doua fete au amutit pe loc cand au auzit un mieunat strident si vocea ingrijitorului isteric Filch:
"Elevi la ora asta pe holuri? Daa, bine ca m-ati chemat, doamna Pomfrey, o sa vada ei, parazitii... sa inunde baia... cand voi pune mana pe ei...!" a incheiat cu vocea ragusita si fetele au intuit ca cineva trebuia se intoarca la Aripa din clipa in clipa.

S-au oprit insa din fuga cand ceva alb, de o culoare si claritate foarte ciudata le-a intampinat in usa. Era o veverita...
"Nu se poate.. e a lui B..." dar tonul lui Bellatrix a fost estompat de vocea (sau mai bine spus ragetul) patronus-ul care, colac peste pupaza, a inceput sa tipe din toti rarunchii cu vocea Bellei:

"LUATI UN TERMOMETRU!"

"Ahaa, v-am prins acuma', nelegiutilor" vocea lui Filch rasuna dupa un moment de liniste mormantala, urmata de ecoul pasilor sai.
"Dar de ce dumnezeu ar vrea Bell sa ne trimita un astfel de mesaj?" a intrebat Justinne incurcata
"Ohh, sunt sigura ca nu asa vroia sa decurga planul... repede, insfaca termometrul si sa fugim de aici... OOOH, nu!"
Chiar cand Justinne se intorcea cu termometrul, Filch aparu in prag cu mana dreapta inclestata in jurul un mop ud, cocotat undeva deasupra capului, probabil speand sa arate mai amenintator.

Fetele au schimbat rapid niste priviri

"C-c-confundus" a strigat Justinne usor balbaita, nesigura daca era corect ceea ce facea. Bellatrix privea exasperata, incapabila sa-si tina bagheta din cauza mainii umflate.

Erau mascate de diversiune. Probabil ca daca scena nu ar fi parut atat de erioasa pe moment s-ar fi prapadit de ras: Filch confuz, rasucindu-se pe loc si uitandu-se absent la doamna Pomfrey
"-Mac, mac?"
"-Oh, pentru numele lui dumnezeu!" vocea doamnei Pomfrey a rasunat din spatele lor

Si cele doua au tulit-o pe scari inspre biblioteca,
Odata ajunse acolo...