In cautarea fericirii

[Isabella River]

A doua.

EDIT LATER:

-Matt, calmeazã-te! Faci riduri. Ce o sã zicã Lauren când o sã te vadã cu riduri pe faþã, ca ºi cum ai avea 120 de ani? O sã creadã cã…

Asta a fost o replica dura din partea lui Nathan.. Indiferenta si sarcasmul lui imi aduce aminte de cineva. :-L =))

-Încã nu pot crede cã ai venit, am mârâit eu în timp ce ne strecuram prin pasajul abrupt de sub catedralã.
-Mda, rãspunse acesta, nu tocmai vesel. Eu mã aºteptam sã te bucuri cã am venit, nu sã mã înjunghii.
-Mi-am cerut scuze, nu? ªi nu te mai plânge, nu te-a durut.

Ok asta mi-a placut.
Nathan asta cam seamana cu varul tau, nu? Si iti cam place sa il bati. Cam mult.

Am început sã cad, totul în jurul meu era negru iar corpul îmi pãrea strãpuns de zeci de mii de ace, în acelaºi timp, ca intr-un fel de dans dureros. Am auzit paºi undeva în dreapta mea si câteva voci care vorbeau în ºoapta. Am încercat sã deschid ochii, dar aceºtia nu mã ascultau. Stãteam pe întuneric în timp ce soarta mea era discutata de doua sau trei persoane.

Foate frumos descris. Imi place mult.
Pai.. ce pot sa spun, un capitol excelent si.. ce ne facem noi fara next timp de o saptamana?..

Ooo.. super-Matt?