Vesnica problema

[Bell Evans]

Bell si Helena asteptau in liniste, in holul de la intrare. Auzira pasi si glasul lui Zoya care se apropia de ele.
"-Nu va speriati, eu sunt!" spuse ea, cu respiratia sacadata.
"-Ti'ai anuntat scumpii colegi??" intreba Bell, iar Zoya sopti un "da".
"-Si acum ce facem??" intreba Helena.
"-Pai, cred ca ar trebui sa ne intoarcem in Aripa Spitalului, inainte sa isi dea seama cineva ca lipsim!" propuse Bell.
O luara spre etajul in care era Spitalul si se furisara inapoi in salon. Dar cand sa inchida usa, Madam Pomfrey navali inauntru.
Bell si Helena se ascunsera repede in pat, iar Zoya ramase linistita langa usa. Era inca invizibila.
"-Bell, anuleaza vrajile de deziluzionare!!" sopti Helena, iar Bell le facu din nou vizibile.
Asistenta se apropie de patul cercetasilor si puse o mana calda pe fruntea Helenei. Aceasta era usor transpirata, asa ca sora medicala ii arunca priviri ingrijorate. Veni si la Bell, dar aceasta era rece, ca de obicei.
Madam Pomfrey iesi incetisor in incapere, lasandu'le singure.
"-A fost cat pe aici sa ne prinda!!" murmura Bell, ridicandu'se in capul oaselor.
"-Zoya, mai esti aici?" intreba Helena.
"-Da, dar inca sunt invizbila!" raspunse un glas moale, de langa patul Bellei.
"-Te rezolv imediat" spuse aceasta, murmurand o incantatie.
Zoya aparu langa ele si se aseza pe patul Helenei.
"-Oare au prins varcolacul?!?" intreba Bell, tragand plapuma peste ea.
"-Sper ca da" sopti Helena, infricosata.
"-Daca vine aici?!!" intreba Zoya, cu glasul intretaiat de panica.
"-Nu are cum..sper" chicoti Bell, iar celelalte fete izbucnira in ras.
Dar un zgomot de pasi se auzi de pe hol..