Reintoarcerea [S. Holmes & B. Cullen]

[Mylene Lycoris OddCat]

Moartea Celui Ales



Harry abia mai putea sã þinã Patronusul, iar Cap-de-Mort aici! Era teribil – lãsã Patronusul sã disparã, respirând greoi, apoi se încruntã ºi îl fulgerã cu privirea pe Cap-de-Mort, care lãsã un rânjet sã se arate pe faþa lui cadavericã ºi ridicã bagheta lui Reacredinþã, iar Harry fãcu acelaºi lucru, cu bagheta lui cu panã de phoenix.

- Avada kedavra! ªuierã demonul.
- Expelliarmus! Contraatacã Harry.


Parcã Dementorii, vãzând lupta, ºtiind cã elevii nu mai era apãraþi, începurã sã atace – Harry îºi încleºtã amândouã mâinile pe baghetã, dar Blestemul de Neiertat era aproape de bagheta sa, iar vraja Expelliarmus pierdea din putere.
Neville ºi ceilalþi profesori ase luptau cu Dementorii, dar câþiva elevi furã pradã pentru pãzitorii Azkabanului – câteva suflete pluteau prin aer, iar Harry nu putea sã facã nimic.

Cicatricea îl ardea, iar inima îi bãtea cu repeziciune, mai avea puþin ºi-i spãrgea pieptul... bagheta îi tremura în mâini, dar Dementorii se retraserã.. Harry putea sã-l audã pe Ron strigându-i numele, dar el continua sã se dueleze, încercând sã-i þinã piept Lordului Întunecat...

Bagheta lui Harry explodã în mâinile lui, iar Blestemul de Neiertat îl lovi în coºul pieptului, iar viaþa se scurse pentru totdeauna din corpul lui, nu mai era cale de scãpare, nu mai era nimic înafarã de ghearele morþii, de atmosfera sumbrã, de ceaþa ºi de frigul din Sala Mare, de murmurul mulþimii care privea duelul, ºi de strigãtele infernale, de profanãrile adresate lui Cap-de-Mort, dar degeaba... Cel Ales cãzu la pãmânt fãrã suflare, cu ochelarii strâmbi, ºi cu rãmãºiþele propriei baghete în jurul corpului sãu inert...

- Harry, Harry, nu, NU!! Urlã Ron ºi dãdu pe toatã lumea din faþa lui la oparte, apoi cãzu în genunchi lângã prietenul sãu de-o viaþã, iar lacrimile începurã sã cadã peste cadavru.

Toþi cei prezenþi, copii sau profesori, nu puteau sã vorbeascã, sã zicã nimic, nici sã miºte.. Dementorii se retraserã, inimile tuturor bãteau la unison, iar ultima lor speranþã cãzuse, ultima licãrire din ochii acelui om se pierduse in neant, nimeni nu mai îndrãznea sã aibã sentimentul cã cineva îi va salva, toatã lumea era pe ducã..

Suspine sparserã aerul, în timp ce Lily începu sã plângã sfâºietor, iar cei doi fraþi mai mari puteau doar sã o consoleze, ºi sã se strângã într-un grup. Toatã mulþimea protesta, toatã mulþimea striga numele lui Harry, dar degeaba.. plecase, plecase pentru totdeauna, ºi nu avea sã se mai întoarcã vreodatã..

Râsul lui Cap-de-Mort se auzi peste domeniile Hogwarts-ului, ºi vrãjitorii amuþiserã, Devoratorii Morþii îºi dãdurã jos mãºtile, dar Ron continua sã stea aplecat deasupra lui Harry, privind înmãrmurit chipul Celui Ales, gândurile amestecându-i-se în minte. Atmosfera îngheþatã din Marea Salã fu spartã de injurii ºi urlete de deznãdejde, dar ºi de fluierãturi pentru Cap-de-Mort, dar nimeni nu îndrãznea sã atace.


- Tãcere! Strigã Lordul Întunecat, cu vocea amplificatã în mod magic. Tãcere! Mai urlã acesta odatã, ºi apoi se fãcu liniºte deplinã.

Când a început sã vorbeascã încã odatã, Lordul rânjea, iar Devoratorii Morþii se încordarã, zâmbind, fericiþi.

- Ascultaþi-mã! Spuse Cap-de-Mort. Cel Ales, Harry Potter, este mort! Mort!

Iar apoi, îºi îndreptã bagheta înspre tavan, ºi strigã:

- Morsmordre!

Deasupra Hogwarts-ului, Semnul Întunecat prindea viaþã.