Not myself anymore

[Sophia Mason]

Capitolul II~ Partea I
Be careful what you wish

Gata, e destul de târziu, trebuie sã plec. Dar sunt aºa de obositã. Ieri a fost lansarea numãrului din octombrie a revistei mele. Zic " Revista mea" pentru cã Vogue Teen este ca un copil pentru mine. Un copil pe care l-am crescut cu atâta dragoste ºi dãruire.
M-am ridicat din pat ºi am inceput sa rãscolesc hainele din dulap. Acum îmi dau seama cã am aºa de multe. Nici mãcar nu le port pe toate. O sã-i zic lui Betty sa le doneze. Ia sã vedem noi: Azi e vineri dimineaþa, deci port fustã. Scot frumuºel fusta în carouri viºinii si albastre ºi o pun pe pat. Uniforma noastrã de la Lutyens este oribilã: vestã, sacou, fustã, pantaloni ºi cravatã, toate din stofã, cu imprimeu în carouri, albastru ºi viºiniu, culori pe care le ador, dar care aratã incredibil de urât împreunã.
Sunt absolut oribile, dar bine cã nu ne obligã sã le purtãm pe toate deodatã. Aºa cã eu le combin cu propriile mele haine, ºi iese ceva. Azi port fusta, un maiou alb ºi jacheta mea de piele neagrã. Încalþ repede o pereche de pantofi negri, cu toc ºi cataramã aurie, de la Balenciaga, ºi îmi pun cravata în pãr, pe post de coroniþã.
Puþin dermatograf, puþinã mascara, puþinã pudrã de obraji, ºi sunt gata de ºcoalã. Ies pe hol ºi o vãd pe Betty care ºtergea praful de pe vaza scumpã a mamei.
"-Betty, dupã ce îþi termini treaba, vreau sã te duci la mine în dulap ºi sã pui într-un sac toate hainele de varã...a...dar fãrã bluza albastrã de la Burberry...ºi sã le duci la un centru de caritate. Sau poþi chiar sã te duci sã le vinzi, ºi sã donezi banii. Vor putea cumpãra mai multe lucruri decât aº dona eu. "
În tot acest timp, Betty s-a uitat în ochii mei, memorând fiecare cuvinþel. Când mi-am terminat discursul gigantic, ea a zis "Da, domniºoarã!" ºi a continuat sã ºteargã praful. Eu am coborât scãrile ºi am ieºit repede pe uºã. Am sunat un taxi ºi am plecat spre ºcoalã. Taximetristul ãsta miroase aºa urât. Cred cã nu a mai fãcut duº de un secol.
Am ajuns în sfârºit în faþa ºcolii. Dominique ºi Alexa mã aºteaptã ca în fiecare zi. De obicei, vinerea e o zi destul de relaxantã, dar azi încep pregãtirile pentru petrecerea de sãptãmâna viitoare. E aniversarea scolii, ºi ca în totdeauna eu m-am oferit sa organizez totul fãrã sã îmi dau seama în ce mã bag.
"-Bunã dimineaþa!", zic prietenele mele în cor.
Eu schiþez un mic zâmbet ºi le rãspund fãrã prea mare interes:
"-Neaþa ºi vouã."
"-ªtii," începe Alexa sã zicã în timp ce intram în ºcoalã "asearã m-am gândit, ºi cred cã petrecerea ar trebui sã aibã o temã mai specialã. Ar trebui sã facem un bal mascat."
Se pare cã ideea ei era destul de bunã, tot la ce m-am putut eu gândi era o petrecere plictisitoare cu profesorii pe cap. Dar un bal mascat era perfect. Toþi vom purta mãºti, ºi ne vom distra de minune, pentru cã nimeni nu ne va recunoºte.
"-Foarte bunã idee! Cred cã pe asta o facem." Am zis eu entuziasmatã." Voi vorbi în seara asta cu Michel, tipul care a organizat ieri lansarea revistei ºi se va ocupa el de tot." Sunt foarte bucuroasã cã am reuºit sã rezolv ºi asta.
Restul zilei la ºcoalã a trecut mult mai uºor decât aº fi crezut. Ore, profi, lecþii ºi teme.
Dupã ºcoalã am ajuns imediat acasã. Ziua asta este foarte ocupatã pentru mine. Aºa cã nu am nici un minut de pierdut. E abia ora unu ºi trebuie sã ajung într-un sfert de orã în centrul oraºului la sediul revistei. Ajung în camerã ºi arunc pe mine prima pereche de jeanºi, primul tricou ºi primul sacou, îmi iau cizmele mele de piele întoarsã ºi pãlãria mea neagrã ºi sunt gata.
Ies pe uºã, ºi îl vãd pe Andrew, care mã aºteaptã lângã maºina lui. Nu pot sã cred cât de frumos este. Ochii negri îi sclipirã de indatã ce i-au întâlnit pe ai mei. Sunt foarte norocoasã sã îl am pe el. Felul cum îºi da firele de pãr de pe frunte, zâmbetul lui fermecãtor ºi felul în care îmi spune cã mã iubeºte de fiecare datã cand ne vedem mã fac sã înebunesc. Abia reuºesc sã cobor scãrile, iar el vine ºi mã îmbrãþiºeazã, apoi mã sãrutã fãrã sã stea pe gânduri.
"-Ce faci?" Mã întreabã el dupã ce îºi dezlipeºte buzele de ale mele.
"-Nimic important, mã pregãtesc sã merg la revistã" Mã disperã câteodatã viaþa mea, care e atât de ocupatã încât nu prea mai am timp pentru Andrew, dar el mã înþelege ºi mã susþine în tot ce fac.
"-ªtii, câteodatã urãsc revista asta! Fãrã supãrare, dar mi-ar plãcea sã petrecem mai mult timp împreunã."Zice el în timp ce îmi deschide uºa de la noua lui maºina. E aºa un domn!
"-Nici mie nu-mi place, dar dacã vrei poþi sã stai cu mine azi ºi promit cã mâine îmi iau liber ºi petrecem toatã ziua împreunã."
"-Bine, abia aºtept ziua de mâine."
Se urcã la volanul maºinii lui ºi porneºte. E aºa de draguþ cã mã duce la sediu, aºa nu trebuie sã mai iau un taxi.
Cobor din maþinã în faþa unei clãdiri mari, cu design modern, ºi pereþi de sticlã, în care se reflectã cerul albastru ºi cei câþiva nori albi ºi pufoºi. Nici nu calc bine în clãdire, cã deja sunt asaltatã de o mulþime de oameni, fiecare cu un doasr, sau un carneþel în mânã, care mã asalteazã cu tot felul de întrebãri ºi sugestii.
"-Vã rog, nici nu am ajuns bine! Mergeþi la Chace, ºi o sã rezolv pânã la urmã tot." zic eu în timp ce îmi fac loc printre oameni ºi mã îndrept cãtre lifturi. Urc pânã la etajul ºapte, unde e biroul meu ºi îmi fac loc prin mulþimea de pe coridoare pânã la intrarea în singurul loc unde pot fi liniºtitã fãrã sã mã deranjeze nimeni: Biroul.
Mã aºez pe scunul meu confortabil ºi ridic receptorul.
"-Hey, Chace, ce mai e nou?"
"-Pãi, o societate de caritate pentru animale are o petrecere luna viitoare, peste trei sãptãmâni sunt premiile People, ai primit cam un milion de scrisori ºi vreo douã telefoane de la Michel" se auzi vocea binecunoscutã de la capãtul firului.
"-Bine, mulþumesc. Pãi, vreau cât mai mulþi reporteri ºi fotografi la premii, ºi...adu-mi scrisorile." Am închis ºi am format numãrul lui Michel. Dupã câteva secunde, rãspunde ºi pot în sfârºit sã-mi iau de-o grijã ºi cu petrecerea.
"-Oh, bonjour mademoiselle Mayerrr! Cu ce va pot ajuta?"
"-Michel, am nevoie sã-mi salvezi viaþa!" Ador replica asta. De fiecare datã când o folosesc primesc instantaneu ceea ce vreau. "Vreau sã mã ajuþi la organizarea unei petreceri."
"-Bien surrr. Cum aþi vrrrea sã fie?"
"-Pai.. ar trebui sã fie un bal mascat în stil veneþian..."
"-Ohh, am înþeles, mademoiselle, mã ocup eu de absolutement totul" Ce om eficient. Tot ce am zis eu a fost " bal mascat în stil veneþian" ºi el se ocupa de tot. Gata, am rezolvat ºi asta.
Imediat ce am terminat de vorbit, Chace intra în biroul meu cu cateva plicuri în mânã, le pune pe biroul meu ºi se aºeaza pe scaun.
"-ªi, boss, ce facem cu numarul din decembrie?" Detestam când îmi spunea "Boss". Doar îºi bãtea joc de mine. Ne cunoºeam de mult timp ºi chiar când credeam cã n-o sã-l mai vãd, a venit ºi mi-a cerut un job. Am fost mai mult decât fericita sã-l fac asistentul meu personal. Dar asta tot nu-l opreºte sã-ºi batã joc de mine de fiecare datã când are ocazia. Mama lui a lucrat odatã pentru familia mea ºi noi doi ne jucam mereu împreuna când eram mici.
"-Pãi, cred cã întâi ar trebui sã modificãm puþin numãrul al doilea din noiembrie ºi sã facem ºi un reportaj despre premii." El era foarte atent ºi nota tot ceea ce îi spuneam. "Apoi, cred cã ar trebui sã facem un fel de maraton ºi sã luãm interviuri tuturor designerilor importanþi despre ultimele tendinþe în colecþia de primavarã-varã a anului viitor."
"-Dar la secþiunea de sãnãtate ce vrei sã facem?"
"-Pãi, cred cã ar merge sã facem ceva reþete naturale potrivite pentru sezonul de iarna sau ceva de genul, ºi poate sã intervieviem mai mulþi bucãtari ºi nutriþioniºti"
"-Perfect. Deci mã duc sã o anunþ pe Maria sã se pregãteascã cu pozele ºi pe Justin cu interviurile." Zice el ridicându-se de pe scaun.
"-Bine, acum poþi pleca... ºi poti sã-mi aduci o cafea te rog."
"-Orice pentru ºefa mea preferata." Spune el zâmbind si uitându-se la mine într-un fel în care doar el putea.
"-Dacã mai zici odatã asta, te concediez!" Am þipat eu ironicã la el.
"-ªtii cã n-ai putea face asta niciodatã." Rãspunde el râzând.
A ieºit din biroul meu ºi sper cã s-a dus dupa cafea. Abia aºteptam sã beau un capuccino cu dublu strat de ciocolatã ºi friºcã ºi chiar nu avem chef sã uite ca ºi acum douã sãptãmâni, când a trebuit sã aºtept douã ore pânã ºi-a adus el aminte cã mai are ceva de fãcut.
Abia acum mi-am amintit cã nu am citit încã revista în formatul final. Lansarea a fost ieri ºi chiar n-am avut timp. Poate o sã-i spun lui Chace sã-mi aducã un numar dupã ce îmi aduce cafeaua.
Dupã douã ore agonizante de aºteptare în care am rãspuns scrisorilor redacþiei, Chace vine în sfârºit cu ceaºca mea nenorocitã de cafea ºi cu un numãr din revistã. E deja ora cinci, cred cã acum trebuie sã plec acasã, dar mai întâi am chef sã mã plimb, aºa cã las dracului cafeaua ºi ies rapid din biroul meu.
Fix în faþa clãdirii în care lucrez este cel mai mare parc din lume. Ei bine, nu ºtiu dacã e cel mai mare, dar cu siguranþã e cel mai frumos. Ies pe uºã din faþã ºi traversez. Parcul arata absolut genial. E mijlocul toamnei, dar frunzele sunt încã verzi ºi razele soarelui strãbat aleile parcului. Totul e aºa de paºnic ºi liniºtitor. Incerc sã caut o bancã cât mai depãrtatã ºi feritã de oameni ca sã pot rãsfoi revista în liniºte. Gãsesc una destul de greu ºi mã aºez deschizând munculiþa mea de luna trecutã. Aratã destul de bine. Adicã poza de pe copertã cu Natalie Portman e fabuloasã, ºi am reuºit sã facem articole destul de interesante. Cel despre mancarea organicã e preferatul meu. Apoi urmeazã secþiunea de modã care are în vizor versatibilitatea jeanºilor. Oh, nu... un bliþ puternic mã orbeºte pentru câteva secunde. Încep deja sã mã plictisesc de paparazzii aºtia. Parcã ºi vãd mâine titlu prin vreo fiþuicã: "Destiny Mayer, prea ocupatã pentru a-ºi citi revista înainte sã o lanseze" sau ceva de genul ãsta.
Am plecat repede ca sã nu mai atrag ºi alte probleme ºi m-am dus direct acasã, singurul loc fãrã paparazzi din lume. Mama ºi tata erau în sufragerie ºi luau masa. Am stat lângã ei ºi am ascultat discuþiile lor interminabile despre toate subiectele posibile în timp ce îmi mâncam salata.
Apoi am mers în camera mea ºi am continuat sã citesc atent fiecare aricol din revistã. Am ajuns la sfarºit. Fãrã sã-mi dau seama cã s-a fãcut ora zece. Ce repede a trecut timpul. Am ieºit în balcon ºi am început sã privesc stelele pentru jumãtate de orã. Erau superbe. Apoi am continuat sã citesc. Scrisorea de luna asta este foarte interesantã. Îmi amintesc de ea, a fost trimisã cred cã acum câteva sãptãmâni ºi mi-a plãcut la nebunie:

Dragã Destiny,

Îþi citesc la fiecare douã sãptãmâni revista, ºi cred cã faci o treabã minunatã ca ºi redactor. Sper sã îmi citeºti scrisoarea, ºi sã îmi rãspunzi.
Numele meu este Aubrey Anderson ºi am 16 ani. Învãþ la liceul St. Rossana, ºi sunt în clasa a Xa. De o lunã încoace îmi place de un bãiat din liceu. E destul de draguþ, cu picioarele pe pãmânt, ºi foarte de treabã, diferit de toþi ceilalþi bãieþi din liceul meu. Totuºi nu prea mã bagã în seamã. Nici nu cred cã ºtie cã exist, deºi suntem în aceiaºi clasã.
Aº vrea sã fac ceva ca sã mã observe. De mult m-am gandit sã schimb felul în care arãt, sã-mi fac o schmbare astfel încât sã ies mai mult în evidenþã, dar fãrã sã fiu împopoþonatã. Poate aºa îi voi trezi interesul.
Tu ce crezi cã ar trebui sã fac? Aºtept cu nerãbdare rãspunsul tãu. ªi sper ca scrisoarea mea sã fie publicatã.

Cu drag, Aubrey Anderson

E aºa de simplã ºi totuºi aºa de directã. Iar fata asta, Aubrey, are un curaj ºi o sinceritate extraordinarã. Mi-a placut la nebunie sã-i rãspund la scrisoare.

Dragã Aubrey,

Îþi multumesc pentru cã eºti fana revistei "Vogue Teen".
Cât despre bãiatul de care îþi place, cred cã ar trebui sã vezi dacã întradevãr este ceea ce crezi tu cã este. Dacã nu aþi vorbit prea mult înseamna cã nu îl cunoºti prea bine ºi e posibil sã te fi înºelat în privinþa lui. Totuºi, dacã vrei sã te observe ar trebui sã începi cu o schimbare de look. Poate sã iþi aranjezi pãrul diferit, sã încerci un machiaj diferit. Începe cu schimbãri minore, dar care sã îþi dea un plus de atitudine ºi de încredere în tine.
Bãieþii remarcã fetele care sunt hotãrâte ºi ies în evidenþã doar prin felul lor de a fi. Aºa cã fii naturalã ºi nu îi da impresia cã îl placi. Atunci el sigur va veni dupã tine.
Sper ca sfaturile mele sã îþi fie de folos.

Te pup dulce, Destiny.

La urma urmei, sfaturile au fost destul de bune. ªi fata asta e o norocoasã.
Stãteam pe balcon ºi mã uitam la cerul înstelat. Era superb. Mii de stele sclipitore înconjurau luna ca într-o aurã protectoare. Printre ele se plimbã o stea cãzãtoare. Se spune cã daca îþi pui o dorinþã când vezi o stea cãzãtoare, se îndeplineºte. Eu nu cred nimic din toate prostiile astea. Dar, doar aºa de dragul distracþiei ºi al superstiþiilor. Oare ce mi-aº putea dori? Nu-mi lipseºte nimic.
"-Mi-aº dori sã fiu ºi eu o fatã normalã ca ºi... Aubrey... mãcar pentru o zi!"
Am deschis ochii ºi nu s-a întâmplat nimic. Se pare cã înca o data superstiþiile nu sunt adevarate. E aproape ora doisprezece aºa cã mã duc sã mã culc. Mâine va fi o zi mare.

Personaje
Domenique


Alexa


Chace


Andrew