Vesnica problema

[Bell Evans]

"-Nu zau" mormai Nick, iar Helena schita un mic suras.
"-Haide, nu fi rau. Bell incerca sa fie draguta" spuse Zoya, razand.
"-Ok, ok.." se comforma baiatul.
Vazand ca mai bine stau la soare, in liniste, Bell se intinse pe nisipul umed si se lasa mangaiata de razele caldute ale soarelui. Deschise ochii larg si se lasa imbatata de seninul cerului ce o cuprindea intr'o imbratisare magica. Lacul isi unduia apele in vazduhul bland, iar soarele trimitea sarutari dulci in toate directiile. O liniste neobisnuita domnea peste castel si imprejurimi. Era abia dimineata..sambata. Deci majoritatea elevilor dormeau.
"-Ai adormit?!" o intreba Helena, venind langa ea.
"-Uhmm, nu..dar nici mult nu cred ca mai aveam" raspunse Bell, ridicandu'se de pe pamantul umed.
"-Esti ok?!" o intreba Nick, uitandu'se atent la ea.
"-Da, de ce nu as fi?!" raspunse fata, surazand.
"-Pai..pari cam palida" spuse si Zoya.
"-Bellyshor e mereu palida" anunta Helena, si toti izbucnira in ras.
"-Paloarea e ceva normal pentru tine cum e si salata cu peste, nu?" o tachina Nick.
"-Dap, si sunt mandra de ea" raspunse fata, razand.
Helena si Zoya se ridicara, la fel si Nick.
"-Mergem?" o intreba el pe Bell, care ramase jos.
"-Unde?!" intreba ea, curioasa.
"-Oriunde, m'am plictisit sa stau aici degeaba" anunta Zoya.
Bell se ridica si incepura sa se plimbe pe domeniile imbracate in razele de soare. Sclipiri de safir se iveau peste tot in fata ochilor, facandu'i sa se creada intr'un labirint irlandez.
"-Cred ca ar fi timpul sa ne intoarcem" ofta Nick, iar Bell incuviinta.
"-Si pentru mine ar fi timpul sa mai merg si prin dormitorul din hruba viperinilor" spuse Zoya, intristandu'se.
"-Sti ca poti veni oricand la noi" zise Bell, iar viperina zambi.
"-Sa mergem!" spuse Helena, zorindu'i spre castel..