Pride goin' down [ Draco x Harry ]

[Julia Lilith Potter]

- Pfu. Baga-mi-as, Draco, iar nu mi-am facut eseul pentru potiuni.
- Si ce te plangi la mine,ma Crabbe? Parca-mi pasa mie de viata ta.
- Draco, oh, esti aici, Draco,scumpule? Pari stresat, vrei sa-ti fac un masaj?
- Nu, nu Pansy... bai, ce dra-... IA AFARA,MA, DIN CAMERA MEA! TOTI! JET! HAI, PAS ALERGATOR!

Hahahahaaa i-am cam speriat de data asta, ce fel alergau toti ca potarnichile la vederea chipului meu rosu,infuriat. Am inceput sa chicotesc smecher, sperand sa nu ma auda, ce fraieri, auzi tu, dar mi-am facut jocul pana la capat. Mi-am scos bagheta si am trantit usa de la camera puternic, incuind-o. Asta-i viata. M-am intins cat eram de lung, vorba ceea, crescusem cativa centimetri recent, si am cascat somnoros. M-am indreptat catre baie si mi-am privit chipul in oglinda. Bai, lumea imi spune ca sunt un infumurat si jumatate, dar uita-te totusi putin la mine, sunt bun, tre' sa recunosc. De-aia trag toti la mine ca musca la... miere.

Am ras inca o data, ce-mi plac glumele mele. Da, aveam potiuni. M-am grabit sa fac un dus, ah, cat ma iubesc ud, apoi am pus uniforma pe mine in graba, ah, cat ma iubesc verde, apoi m-am intins obosit pe pat, ah, cat ma iubesc lungit, apoi mi-am luat orarul si...
Stop cadru. Cred ca inima a sarit vreo 3 batai, asa, minim 3. Ora comuna cu cercetasii.

Cer - ce - ta - sii. Cer - ce -...
Harry.
Credeam c-am sa reusesc sa ma prefac ca totul e ok, ca totul e as usual, dar nu e, la naiba cu toate. Credeam ca o sa treaca 5 minute NORMALE in dimineata asta, 5 minute in care sa pot zambi asa cum o faceam pe vremuri, sa rad, sa NU ma gandesc la el. Deja chestia asta devenea obsesie, ori la mine NU EXISTA OBSESII... decat pentru mine insumi. De ce el era o exceptie, dar in primul rand, rewind, de ce el?! De ce Potty wee Potter, Potter, Scarhead, Balerina, Chief Nerd, Fancy Pants, ce dracu' am eu cu asta, e dezgustator!!

Am inceput sa ma umplu cu disperare de toate defectele lui. Recapitulare, Draco. Deci. Respira. Asa. Constiinta mea imi urla in timpane:
'Sta cu sange-mali, are o fata de ratat, niste ochelari de la second hand, e ORFAN, si...'
Brusc, mi-am dat seama de ce imatura era propria mea constiinta (parca eram eu in anul II), asa ca m-am straduit sa-i dau un sut. Dar chestia asta devenea din ce in ce mai serioasa, era un fenomen inexplicabil, ceva prin care nu mai trecusem in viata mea.

Nu, nu ma sperie chestia asta. Nu,nu,nu pe mine, eu sunt Malfoy. Nu, cum sa ma sperie? E doar o pasa proasta, sunt sigur. Nu,nu, la ce tampenii ma gandesc, cum sa ma sperie? Nu, e doar o pasa proasta. Sunt sigur. O pasa proasta, e doar o pasa proasta.
Pasa proaste este eu Malfoy sa ma sperie nu cum. Ce,ma?

Nu, mi-e clar... asta-i adevarul. Ma sperie. Dar cea mai buna solutie era sa nu ma gandesc la asta,nu? Poate dispare. Cat puteam sa ma amagesc...
- Da-o dracu.

M-am ridicat din pat cu o saritura, mi-am umplut geanta cu carti tampite care nici nu-mi trebuiau, mi-am trantit si pana, calimara si coli de pergament si am luat-o in pas alert inspre pivnita... asta dupa ce m-am asigurat ca aveam inconfundabilul meu 'poker face' ca sa nu ma citeasca nimeni.
Desi cred ca nu era nimeni atat de idiot in tot Hogwarts-ul asta care sa se gandeasca la posibilitatea ca Draco Malfoy sa nu poata sa-si ia gandul de la Harry Potter. Poate doar Dumbledore sa vada asta in sensul pozitiv, restul o vedeau in sensul negativ. Ce-i drept, uneori chiar imi venea sa-i iau gatul copilului ala. Sau poate sa-l iau de gat... ah NU TREBUIA SA MA GANDESC LA ASTA, DATI-MI O PALMA.

Ok bun pana aici. Am alergat pe scari si am ajuns mandru in fata usii. Inainte sa intru, mi-am aranjat frumos cravata, mi-am trecut putin mana prin par, il tineam rebel, asa cum imi placea, mi-am aranjat si gulerul si abia dup-aia am intrat. Nu erau foarte multi elevi inauntru..

Bai, dar se putea sa nu fie el? Se putea?
- Buna ziua, domn' profesor.
- Oh, buna, Draco.
Am tinut privirea in pamant. Cine ma urmarea putea crede ca era din respect pentru profesor, dar doar incercam sa-i izgonesc imaginea din capul meu. Nici n-am apucat sa vad unde statea, doar chipul si mi-a fost de-ajuns. M-am asezat in penultima banca de la geam si am oftat puternic, ridicand din sprancene dupa bunul obicei. Din fata, gasca mea de la viperini ma privea cu teama, paream deosebit de agitat,incordat, si cat ma straduiam sa nu par asa.
- Respira. Respira, sopteam FOARTE incet.