Pride goin' down [ Draco x Harry ]

[Julia Lilith Potter]

<<Ce e, Malfoy, ti-ai pierdut si neuronu' ramas si ai uitat cum sa respiri? i-am spus, apoi mi-am dat ochii peste cap. Bineinteles ca si l-a pierdut - din nastere.>>
Potter ar fi avut un mare noroc daca eram surd in momentul acela.. Dar nu am fost. Nu stiu sigur daca as fi vrut sa fiu, dar cu siguranta vedeam rosu in fata ochilor. Am facut un mic gest ca si cand m-as fi cautat de resturi intre dinti, insa de fapt scrasneam puternic si imi muscam obrazul. Am mai scrasnit o data, dar de data asta era evident ce faceam.

Am decis sa ma abtin de la comentarii pe moment... In schimb, mi-am intors privirea catre Harry si i-am oferit cu drag cea mai rautacioasa si infuriata grimasa pe care si-ar putea-o inchipui cineva vreodata, cam ca aceea pe care taica-miu mi-o dadea cand eram mic de ma facea sa plang in mai putin de 2 secunde, speriat, cu umerii tremurandu-mi de la fiorii ce-mi curgeau in galop pe sira spinarii. Hm, bizare creaturi, amintirile, probabil mai puternice decat orice vraja... de ce oare tremur chiar si acum?

Potter si-o va lua rau de tot, in stil barbar. Adica nu neaparat, dar am sa-l invat o lectie. Goyle se intoarse la banca, uitandu-se putin la mine. Cred ca a observat stralucirea malitioasa din ochii mei, caci mi-a zambit. Nu i-am raspuns la zambet, nu aveam puterea. Chiar atunci a trecut Potter pe langa noi si mi-a luat cutitul de pe masa, era remarcabil ce fel mi-am mentinut calmul. Nici nu l-am privit. Ma uitam in gol, ingustam ochii si ii aduceam din nou la normal, scrasnind din dinti incontinuu.

<<Potter, Potter, iar ai facut potiunea gresit.>>
M-am saturat pana si eu de cate ori am auzit asta, daramite el... eh, n-aveam cum sa fiu milos, nici n-aveam de ce, in momentul acela, ma uitam la el si mi se facuse sila.
<<Am facut potiunea bine.>>
Dolofanii mei complici incepusera sa rada, eu m-am uitat putin la Plesneala, aratand inspre ceaunul meu, ca si cand l-as fi intrebat daca eu facusem bine. Mi-a zambit, mi-era clar. Era de gasca Plesneala... cu mine. Nu prea-mi venea sa rad...

...Asta pana cand l-a saltat cu capu-n jos, eh, atunci am mai lasat si eu un zambet sa-mi fluture pe buze. L-am sagetat iar cu ochii reci, insipizi, parca speram sa-l doara cumva. De ce speram asta?...
Inainte sa-mi raspund la intrebare, se sunase, ah, sosise clipa. Harry fu coborat de-acolo, amenintat putin, in fine, treburi obisnuite. L-am vazut strangandu-si lucrurile rapid, se indrepta catre usa. Am trantit si eu totul in ghiozdan, am dat politicos 'buna ziua', si am zbughit-o dupa el.

L-am urmarit cam un minut, am asteptat sa se evapore toti colegii mei.
Si atunci...

L-am impins de un perete cu blandete, apropiindu-ma incet de el. Mi-am proptit mana pe fruntea lui, mangaindu-l incet, ah, pot fi si dragut uneori... dar nu-mi explic de ce-mi facea placere de data asta. Era ciudat.
- Potter... i-am soptit eu in ureche senzual si sacadat in acelasi timp, sufland pentru a indeparta firele rebele, vreau... sa...
Parea foarte pervers, sincer, parea a fi cam altceva, dar urmarea a fost in stilul meu caracteristic si a limpezit apele.
L-am izbit cu capul de perete ca sa-mi tina bine minte vorbele, parea ca in capatana aia a lui, informatia patrundea putin mai greu...
- ... Iti tii dracului gura, daca nu cumva vrei sa ti-o inchid eu cu forta, sa te aduc mai aproape de maica-ta...

Am fost crud, dar in zilele noastre, e o necesitate. L-am privit putin, am ridicat rapid din sprancene, apoi am iesit. Mi-era foame... si atat. Altceva nu mai simteam. Pe bune, nimic.