Pride goin' down [ Draco x Harry ]

[Julia Lilith Potter]

Acum ca terminasem cu Potter, puteam sa-mi vad si eu de treburile mele. Cu adevarat, aveam treaba. Multa treaba. Vedeti dumneavoastra, in calitate de top model al viperinilor, aveam foarte multa treaba. Din cand in cand, ma mai opreau boboace pe holuri si salivau dupa mine, uneori ma mai apuca de brat Pansy, complotam cu Crabbe si Goyle, mai ardeam cate-un Vajhat, si multe, multe altele.

Desi se pare ca abia acum realizez cat de banala imi poate fi viata.

Mi-am prins din urma gasca (mai degraba satra) si am mers impreuna in Sala Mare. Pansy ma tinea de mana. Nu am avut nicio reactie. Dar absolut niciuna. M-am asezat la masa langa ea, tot ma tinea de mana, dar pe mine nici ca ma interesa. Uneori, chiar ma miram de cat de nepasator pot fi. Nu am schitat niciun gest, mi-am luat o pulpa de pui si niste cartofi... dar am realizat ca acum nu-mi mai era foame.

Sa-mi explice si mie cineva ce dracu' am, tot drummul de la subsol pana sus ma durea stomacul de foame, si acum imi venea totul inapoi! Extraordinar! Mi-am tinut capul intr-o mana si am ridicat rapid din sprancene, nu voiam sa ma mai gandesc la asta.

- Esti bine?

Glasul lui Pansy ma zgaria pe timpane in momentele acelea. Am dat scurt afirmativ din cap. Intr-un sfarsit, mi-a dat drumul de la mana si a inceput sa manance. Am avut cateva scurte clipe de liniste, de stare zen, capul gol, nu auzeam nimic in jurul meu.

...Dar au fost doar cateva minute, probabil cele mai frumoase din viata mea. Atat. M-a izbit realitatea mai crunt decat m-as fi asteptat. Ramasesem cu privirea atintita asupra sucului de dovleac, gura mi-era pe jumatate deschisa, gandurile mi se invarteau cu o rapiditate incredibila in minte, imi tremurau mainile, picioarele, intreg trupul, mi-a luat alte cateva pretioase minute de rascruce sa realizez ca totul gravita si se concentra intr-un singur punct, un singur cuvant, un singur nume.

Nu, categoric nu, refuz sa cred asta.

M-am ridicat fara sa spun nimic si m-am indreptat catre baia baietilor, presimteam ca tot ce simteam avea sa explodeze cat de curand in mine si nu voiam ca altii sa asiste la asta. Uneori trebuia sa fiu singur,in clipele acelea, mi-am dat seama ca eram o adevarata bestie. Mi-era teama de ochii celorlalti, de inima asta ce nu inceta sa bata, de ceea ce simteam, gandeam, de eu. Nu o observasem pe Pansy, care in mod surprinzator se tinea dupa coada mea. Ce Dumnezeu mai voia acum?

Eram chiar in pragul usii de la baie, si tot ce am putut vedea au fost cioburi de oglinda si stropi de sange. Atunci m-a prins Pansy de mana. M-am apropiat putin de ea, actionam incontrolabil. M-a sarutat... si n-as putea spune ca nu a fost placut, dar in loc sa ma umple de senzatii, asa cum ar fi trebuit, am fost golit complet de orice fel de simtamant. Si pentru asta cred ca ar trebui sa-i multumesc, macar mintal.

Nu am tinut seama de durata sarutului, tot ce stiu e ca dupa aceea s-a indreptat catre gatul meu. Am lasat-o o vreme, apoi, cand am simtit-o incercand sa-mi dea jos roba, am impins-o de pe mine.

- Ce dracu' faci?
- N-nimic, ce crezi ca...
- Sari asa pe mine ca la circ, unde te crezi?
- Stai, nu am sarit pe tine, ai vrut asta!
- Am vrut asta?
- Da, ai vrut, de-asta ai venit inspre mine! De-asta suntem impreuna!
- ... Suntem impreuna?
- D-Draco!
O facusem lata, incepuse sa planga. Si ghinionul era ca atunci cand am incercat s-o consolez, a fugit pe scari. M-am rezemat cu spatele de prag. Aveam urme de buze rosii pe gulerul camasii.