Vesnica problema

[Helena Daphne Rose]

Cei patru se apropiara tiptil de usa asistentei , care era usor intredeschisa. Bell privi cu discret inauntru si ii vazu pe Dumbledore si madam Pomfrey , asa cum i-a anuntat Zoya. Copii auzira discutia:
"-Numai e mult pana la luna plina. Oh Doamne , simt ca numai pot!"tot zicea infirmiera cu o nuanta de ingrijorare exagerata in glas.
"-Fii fara griji , Poppy. Daca o sa-ti faci timp si pentru a gandi limpede , poate nu o sa uiti sa-i dai potiunea Lupis si nu o sa mai fie nici-un pericol. " spuse acesta bland si linistit. Avea un dar special de a linisti lumea. Pana la urma , a mai avut un varcolac in scoala si stia cum stau treburile.
"-Bine. Da , am sa-i dau potiunea si diseara."zise aceasta si ofta.
"-Ok Poppy , eu ma duc sa mai mananc ceva ca tare imi este foame."chicoti Dumbledore si madam Pomfrey iesi din birou ca o furtuna , neobservandu-i pe copii ce ascultau discutia , iesind din Aripa Spitalului. Dumbledore mergea incet , fredonand un cantec in sinea sa si zambi la vederea copiilor.
"-Buna ziua , copii! Adevarul e ca a fost tentant , nu?"si le facu din ochi.
"-Pai , e vorba despre Nick , stiti , ne facem griji pentru el , e prietenul nostru..."incepuse Bell , insa directorul o intrerupse bland:
"-Oo , prieten? Nick , sa-ti spun un lucru. Tu n-ai nevoie de garzi speciale si de potiunea Lupis pentru ca esti varcolac , ci de prieteni pentru a nu te simti singur." spuse cu vocea calda Dumbledore si isi facu drum spre iesire. In ochii lui Nick se citeau acum fericirea si nu tristetea. Avea nevoie de prieteni mai mult ca niciodata atunci.
"-Sa ne intoarcem inapoi."zise Zoya iar ceilalti o urmara.
"-Hei , unde imi este tava?"intreba Nick de indata ce intra in salon.
"-Probabil o fii luat-o Dobby...Doar nu era sa astepte o mie de ani ca tu sa mananci."chicoti Helena.
"-Oricum , ai mancat destul!" spuse razand Bell.