Children of the damned

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 8-Not the right thing…

Vivian P.o.V.

Am privit plictisita razele soarelui ce se rasfrangeau pe fereastra scolii.Era o zi frumoasa de primavara tarzie,insa puteai sa spui ca era o dupa-amiaza molesitoare de vara.Mi-am dat bluza de trening jos cu miscari incete,intentionate,si am ramas in tricoul meu preferat,negru cu mov.
“-Ah,cand naiba o sa vina profesorul ala?!”marai Katherine enervata.”Ma plictisesc de mor aici,imi vine sa ma arunc pe geam.”
M-am uitat amuzata la ea.De-a lungul ultimelor zece minute,expresia Katherinei devenise mai intai derutata,apoi entuziasmata,iar acum era din nou cam nervoasa.Foarte interesant.
Inca ma gandeam la comportamentul ei ciudat cand am auzit usa scartaind zgomotos.
Toti elevii din clasa au tacut,atentia lor fugind la barbatul ce statea in fata lor.
“-Uhh,sexy”,murmura Katherine.
Am chicotit.Nu,fata aceea clar ca era pe invers azi.M-am uitat la ea si am vazut ca avea o privire flamanda,de parca era la vanatoare.Ce putea vedea ea atat de special?
Si totusi, mi-am zis eu in timp ce-mi urmaream noul profesor,chiar are motive sa se holbeze la el.Daca nu as fi stiut,n-as fi zis ca preda intr-un liceu.
Parul lui blond era ciufulit,iar reflexii aurii ii pluteau printre suvite.Ochii lui verzi-inchis aveau aproape aceeasi nuanta cu a mea.Trupul lui atletic ma facea sa ma gandesc la surfer-I,la gratia lor in timp ce se jucau cu valurile.
“-Buna ziua si scuzati-ma ca am intarziat”,spuse noul profesor afisand un zambet fermecator.”Am avut cateva discutii cu directoarea despre…noua mea slujba.”
Barbatul s-a prezentat cu numele Adam; insista intotdeauna sa I se zica dupa numele mic,ceea ce mi se parea putin ciudat.
Noul profesor ne-a strigat pe fiecare dupa catalog,incercand sa ne retina.Cand mi-a rostit numele am ridicat mana,iar pe fata lui am vazut o sclipire ciudata pe care nu o puteam citi.Surprindere?Dezorientare?Sau durere?Oricum,explozia de emotii s-a stins rapid si n-am mai putut simti decat frustrare.
Dupa aceea,toti colegii mei s-au cufundat in plictiseala apatica ce insotea ora de matematica.Eu numaram fiecare secunda ce se scurgea pana la sfarsitul orei.Se intamplasera atatea lucruri in ultimele 24 de ore,iar eu aveam nevoie de niste raspunsuri la suspiciunile mele.
As vrea doar sa las problemele in spatele meu,sa uit de toti si de tot…
Clopotelul suna.Nerabdatoare,mi-am aruncat cartile in ghiozdan si m-am indreptat spre usa.
“-Vivian?”intreba o voce cunoscuta.
Am ezitat.Libertatea era doar la doi pasi distanta…
M-am intors ca sa-l vad pe profesor cum se sprijinea nonsalant de coltul catedrei.
“Macar nu ma mai tutui atata”,mi-am zis eu enervata in gand.
“-M-am uitat in catalog si am observat ca nu te prea descurci cu materia”,continua el.”Ma intrebam daca mai putem sta cateva minute ca sa discutam despre lucrurile pe care nu le intelegi.Poate reusim sa-ti marim media.”
M-am uitat din nou spre usa.Libertate..
“-Stii”,adauga profesorul”,daca continui asa e posibil sa ramai corigenta.”
Numai eu?Mai erau vreo 3 colegi in clasa care erau in situatia mea.De ce tocmai pe mine ma tii dupa ore?
Am lasat sa-mi scape un oftat de dezamagire.
“-Bine.Raman”,i-am raspuns eu in timp ce-mi trageam un scaun la catedra.
Timpul a trecut usor in timp ce vorbeam.Mai intai despre chestiuni strict profesionale,adica matematica.Pe urma,insa,am schimbat subiectul.
M-am intrebat daca ma chemase intentionat sau daca era doar o coincidenta.
Nici nu stiam cat timp trecuse.Eram numai noi doi,la lumina trecatoare a soarelui,discutand.Cuvintele curgeau cu usurinta;niciodata nu mi-a fost atat de usor sa vorbesc cu o persoana.
Cuvinte despre vietile nostre personale,nu despre matematica.
Eram euforica.In sfarsit,cineva intelegea prin ce treceam.
“-Deci,cati ani ai,pana la urma?Arati cam tanar pentru un profesor”am chicotit eu,lasandu-ma pe spatarul scaunului.”No offence or anything”,am adaugat eu cand chicoti si el.
Nu consideram ca era o intrebare indiscreta.Nu,chiar deloc.
“-Am aproape 23”,spuse Adam zambind.
“-Deci ai 22?”
“-Da.”
Avea o privire putin rusinata.
“-Trebuie sa te intreb”,am inceput eu putin dezorientata”,de ce…?”
“-De ce m-am facut profesor de matematica?”spuse el continuandu-mi intrebarea.”Am fost mereu bun la….materii de genul acesta.”
A urmat o tacere amicala,iar apoi Adam murmura:
“-Dar mai ales ca sa am verile libere,sa ma duc pe plaja,la surfing.”
Am zambit si am lasat capul in jos.Deci,am ghicit ca era ceva cu surf in povestea asta.
“-Cred ca e frumos sa faci asa ceva”,am spus oftand.”As vrea si eu.”
“-Te-as putea invata.Daca vrei,desigur.”
M-am uitat la el.
“-Glumesti,nu-I asa?”am ras eu.
“-Nu.Chiar deloc.”
Pe fata lui era sculptata o sinceritate extaziata.
“-E amuzant,profesorul de matematica da si lectii de surf.Dar…ma mai gandesc la oferta.Nu suna rau.”
Am schitat un zambet si la fel facu si Adam.Apoi am vazut si ceasul de pe perete.
“-Oh,my god,trebuie sa plec”,am sarit eu,luandu-mi ghiozdanul.”Deja e prea tarziu.”
“-Deci…ne vedem maine?”spuse el,de data asta fara sa mai zambeasca.
Nu am inteles de ce a rostit propozitia ca pe o intrebare.
“-Da,ne vedem in curand.”


~~~~~~~~~