Vesnica problema

[Helena Daphne Rose]

"-Vorbim despre coreeana..."incepu Helena dar zise la fel de repede cand vazu privirea lui Bell :"Hei , glumeam doar!" Nick nestiind de ce tot vorbesc despre coreeana , schimba subiectul si spuse metodic:
"-Eu m-as gandi sa-ti zic tema de la Potiuni , Helena. Avem un eseu despre Piatra Lunii si trebuie sa scriem 40 cm de pergament , mai trebuiei sa citim despre veninul de Acromantula ce este foarte folositor in diverse potiuni..." insa Helena care pana atunci il asculta cu atentie , il intrerupse:
"-Ok , enough!"Baiatul o privi mirat si confuz."-Asta tare imi aduce aminte de orele de potiuni , asa ca fii dragut si nu-mi adu aminte de ele."continua cercetasa pe un ton glacial.
"-Bine , acum trecand peste teme la Potiuni , ce facem?"intreba Bell incercand sa schiteze un zambet.
"-Haideti afara! M-am plictisit inauntru!"spuse Zoya , desigur , plictisita.
"-Buna idee!"concluziona Helena si se ridica de pe pat mergand spre iesire incruntata. Isi aducea aminte de tot felul de intamplari neplacute la ora de Potiuni , cand profesorul isi batea joc de studentii de la Cercetasi , cum o enerva pe Helena cu ranjetul lui prostesc cand reusea sa-i oftice , cum in prima sa zi internata , Rose le-a zis ca Plesneala a luat 100 de puncte de la casa lor...Incerca sa-si alunge gandurile din minte si trezindu-se la realitate , realiza ca deja era afara si numai era mult pana se insera , observand jocurile de culori si cum soarele parasea cerul. Amurgul era partea favorita din zi a Helenei. Atunci incepea noaptea , cand era activa cu prietenii sai prin escapade nocturne...
"-Oricum , si asa e ultima ta noapte ca om luna asta! Sa ti-o petreci cu prietenii asa cum trebuie!"spuse Bell , intrerupand sirul gandurilor ale Helenei.
"-Haideti sa ne asezam acolo!"indica Nick spre niste buturugi din apropierea colibei lui Hagrid. Cei patru se asezara iar Bell se uita nostalgica la luna care inca nu era plina in totalitate. Le ducea dorul vechilor prieteni , de nunima sa...Helena avea acelasi sentimente , ba chiar ii era dor de Filch si mata lui nesuferita! Nu o mai vazuse de un car de ani si ii era dor sa-i traga un sut sau sa o apuce de coada si sa o azvarle cat-colo. De Peeves nu ii era dor , nimanui nu-i era dor ,toti elevii il intalnesc zilnic. In timp ce cele doua cercetase se gandeau la vremurile vechi , Nick se gandea la teme si recapitula in gandul sau ultimele lectii. Era pasionat de asta , nu gluma! Un Ochi-De-Soim veritabil. Zoya avea nevoie de conversatie si actiune , nu se gandea la cine stie ce si intreba prompt:
"-Si...ce mai ziceti?"incerca ea sa inveseleasca atmosfera.