Vesnica problema

[Bell Evans]

Bell se lasase purtata pe aripile amintirilor, in timp ce privea amurgul trandafiriu. Soarele aproape disparuse, si lumina rosie care cuprindea marginea lumii devenea sangerie. Deasupra, cerul isi schimba incet culoarea, din azuriu intr'un albastru cenusiu, ca de onix, si linistea nepamanteasca a asfintitului se intindea pe nesimtite in jurul ei. Valuri de umbra alunecau in pasi de vals orin atmosfera, purtand cu ei mireasma imbatatoare a inserarii.
"-Cred ca ar trebui sa ne intoarcem, se insereaza" spuse Bell, cu privirile indreptate spre ultimele raze plapande de soare.
"-Dar nu vreau sa merg in hruba viperinilor!" se planse Zoya.
"-Pai, vi cu noi!" o linisti Helena.
"-Mergem atunci?" intreba Nick, zambind.
"-Dap, hai!" raspunse Bell, vesela.
Se indreptara linistiti spre castelul ce juca in umbrele apusului si intrara in holul principal, unde fura intampinati de Peeves.
"-ELEVI CARE NU SUNT IN PAT!!" urla el, cu un zambet idiot pe fata.
"-Hai la o excursie in lac" il ameninta Bell. "Bombarda!" sopti ea.
"-Wow, imi place vraja asta" o complimenta Helena.
"-Si mie..am invatat'o de la un prieten" raspunse Bell, zambind.
"-Acum ce'ar fi sa mergem? S'a facut cam tarziu" spuse Nick.
"-Se vede ca nu esti obisnuit cu escapadele noastre nocturne" chicoti Bell.
"-Dar totusi cred ca ar trebui sa ne intoarcem!" insista si Zoya.
Cu pasi mici, ajunsera in cele din urma in aripa spitalului.
"-Si acum..ce facem?" intreba Bell, nerabdatoare.