Viata, asa cum e...Sau nu?

[Kasumi Mikoto]

Capitolul
15











Yota
izbucni într-un zguduitor hohot de râs, (lucru care nu fu o experienþã prea
plãcutã) dar fu determinat sã se opreascã brusc, atunci când gura i se umplu cu
plãcinte.


-Ieeei!
Mamã, sunt bune!


-Poate
mi te pãleºte iar… a început Thunder.


-Ghiooorþ…


-ATERIZEAZÃ!
am strigat eu, dar dragonul a început sã râdã iar.


-“Aterizeazã…”
se maimuþãri el. Glumeam!


Thunder
se tãvãlea ºi el pe jos de râs.


-Vã
distraþi pe seama mea?


-ªi
ce ai sã îmi faci? întrebã, în glumã, dragonul. AU!


-Þie
nimic, eºti prea mare, dar lui Thunder… Ce e?


-În
numele…! Ultima plãcintã avea în ea un… Ce drãcovenie! chicoti dragonul,
examinând mai atent obiectul care îi învineþise vârful nasului. E un fier de
cãlcat!


Oamenii
de pe aici erau mai moderni decât crezusem. La urma urmei, oare eram chiar aºa
departe de casã?


-Duduiþã,
Frumuºelule, ÞINEÞI-VÃ BINE! Ateeeeeeerizeeeeeeez!


-Sã
trãiþi! am fãcut, sacadat, mai mult în zeflemea, eu ºi Thunder.


Sã
fim oneºti, a aterizat fix ca un bolovan.


-Yota.
se prezentã el paznicului înarmat de la poarta castelului.


Acesta,
în loc sã îl pofteascã bucuros înãuntru, cum crezusem cã avea sã se întâmple,
rãmase impasibil.


-Yotamis
Entaron Zemran, omule!


-Ah,
ah…Rasa? se interesã paznicul.


-Saurian
de talie mare, subspecia Draconica. rãspunse Yota pe acelaºi ton. Deºi credeam
cã se vede.


-Sunteþi
aºteptat?


-Nu.
rãspunse plat, dregonul, uitându-se în jos, la omuleþul acela atât de
îndrãzneþ, care abea depãºea cu înãlþimea grosimea une gheare de-a lui ºi pe
care, doar cu un “inocent” strãnut ar fi putut sã-l spulbere.


-Atunci
aveþi îngãduinþa de a intra neinvitat pe baza scuzei unei întrevederi urgente
cu Lãmâ… vreau sã zic, Majestatea Sa?


-Nu.


-Atunci
poate Domniºoara e aºteptatã?


-Nici
atât.


-Atunci
daþi-mi voie sã mã dezbrac de hainele de om la locul lui: Ce cãutaþi aici?!


-Domniºoara
e Nimfã. ªi frumuºelul de lângã ea a preluat misiunea unuia din spionii imperiali.


Dar
rãspunsul, în mod supãrãtor, rãmase unul ºi acelaºi, nerostit, aparent neutru:
Nu ne lãsa sã intrãm.


Poziþia
paznicului redeveni brusc marþialã, în timp ce, mã gândeam, dragonul îl
trimitea pe omul în armurã în diferite locuri nu prea cuviincioase,
bineînþeles, doar în gând.


-Un’,
doi, trei…patru, pauzã… mormãi paznicul. Alelei! Regina!


ªi
Regina Ember îºi fãcu apariþia, aproape
nefiresc de înaltã, îmbrãcatã într-o rochie de un verde lãptos, tivitã la poale
cu un firiºor auriu. Nu purta aur, aºa cum mã aºteptasem eu, ci un lãnþiºor
drãguþ de argint cu o perlã pe post de medalion. Pe pelerina albã, de catifea,
se odihnea o rândunicã, ceea ce am presupus…bine, hai sã nu mint, mi-a spus
Yota, cã e simbolul Reginei. Pãrul ei lung, aºa de lung cã dacã l-ar mai fi
lãsat sã creascã 10 centimetri, s-ar fi împiedicat în el, se revãrsa într-o
cascadã de bucle prinse într-o coafurã complicatã.


-Denzar,
pot sã ºtiu de ce stã Yotamis în picioare, la uºã?


-La
poartã, Regina mea.


-N-are
importanþã. Nu mi-ai rãspuns.


-Nu
e invitat.


-Ah,
paznicii noi! Scuzã inconvenientul, Yota, el nu ºtie. Denzar, Yotamis e în
totdeauna invitat. îi explicã, binevoitoare, Regina.


-Da,
Regina mea. Yotamis Entaron Zemran,
Saurianus Draconica, puteþi intra.


-Ei,
aºa mai zic ºi eu! O singurã problemã.


-Domnule?


-Eu
nu încap pe uºa asta.


-N-o
sã prea fie nevoie, azi luãm cina afarã. Apoi îºi întoarse privirea ºi spre
noi: Sfântã Fecioarã! Yota, ce s-a întâmplat cu aceºti copii?


-Au
fost atacaþi de Vrãjitoare. Rain e Nimfã ºi…


-ªtiu
cã e Nimfã, Yota. În orice cay, sunt nespus de bucuroasã sã vãd cã planul
nostru a mers aproape ca uns. Rain, eu sunt Regina Ember. Dar evitã, te rog, sã te
foloseºti de titlul.


-Da’
Majesta…adicã…ã…Doamnã. m-am fâstâcit eu, întrebându-mã de ce nu i se prezintã
ºi lui Thunder. Apoi mi-am amintit cã se cunosc.


-Thunder,
aratã-i acestei draguþe domniºoare care ar fi o îmbrãcãminte mai potrivitã. ªi
vezi sã nu o laºi sã se rãtãceascã printre rochii. Apoi poate te schimbi ºi tu.
Eu mã duc dupa Hans. Yota, du-te înainte, în grãdina din spate.