P.S. - Te iubesc II

[Isabella River]

Ok.. gata nextul. Iertati-ma este asa scurt. :>

Capitolul XI - Partea a II-a

Asta e pentru Dess, Matt, Bell ºi Helena

Vise



O fetiþã.. cu pãrul castaniu închis lãsat pe spate, ochii albaºtri limpezi.. Îmbrãcatã foarte simplu, doar cu un tricou de aceeaºi culoare ca ºi ochii ºi o fustiþã albã.
M-am uitat în jur. O pajiºte însoritã cu margarete de un alb pur ieºind din iarba verde de smarald.
Un râs de copil, fericit dar foarte straniu, auzindu-se în ecau ca într-un film de groazã. Mã speria.
Fetiþa începu sã alerge.. ªi din nu ºtiu ce motiv am simþit cã trebuie sã o urmez.. Am alergat dupã ea, pãstrând totuºi distanþa. Nu voiam sã îmi afle prezenþa.
Simþeam ceva.. nu ºtiam ce. Dar simþeam cã voiam sã o protejez.. Era.. o parte din mine.
Fetiþa se opri. Un vânt blând îi fãcu pãrul sã se ridice ºi sã coboare uºor.
Ajunsese la capãtul pajiºtii.. Dincolo nu era nimic altceva decât o stradã pustie. Am început sã mã panichez..
Nu era bine.
Micuþa se întoarse cu faþa spre mine cu o privire tristã. Apoi totul se cufundã în întuneric.. totul se prãbuºi.
Atunci am realizat..
Eu eram acea fetiþã..

M-am trezit dintr-o datã foarte speriatã ºi gâfâind.. Ce fusese acel vis? Mi-am trecut degetele prin pãrul castaniu. Cum de.. mã visasem pe mine?!
Era dimineaþa din câte îmi dãdeam seama. Razele firave ale soarelui intrau în camera uºor întunecatã.
Imediat.. m-am panicat. Matt. El.. adicã, ºi asta fusese un vis? Nu.. nu.. Apoi am simþit o durere aproape imperceptibilã la mâna stângã. Mai exact.. la încheieturã.
M-am uitat atent ºi am vãzut o porþiune de piele în formã de semi-lunã, albã ca hârtia. ªi rece. Foarte rece. Deci fusese adevãrat.. El fusese aici cu mine.. Dar.. acum?
- Acum unde eºti..? am ºoptit neajutoratã.
Mi se fãcu dor.. dor de.. tot. De el.
M-am ridicat ºi mi-am luat jurnalul.

10. Septembrie. 2010
Vineri

Dragã Jurnalule,

ªtii cum e sã iubeºti pe cineva atât de mult.. dar.. sã simþi mai mult durere decât iubire? Asta simt eu acum. Aºa simt eu acum..
ªi vreau sã înceteze. Chiar acum. E ca un cuþit ce se rãsuceºte nemilos în pieptul meu, cu lama atât de ascuþitã.. mã doare.. îmi simt sângele cald ºiroind pe pielea rece. Nu mai sunt eu..
Vreau.. Vreau sã înceteze chiar acum!
Doare.. Chiar doare.. Aproape cã plâng de durere.. ªi de ce? Pentru cã.. mi-e dor de el. ªi e o durere ce mai mult.. e în mintea mea. E doar în mintea mea.. Eu am creat-o de fapt.. Eu o suport.
Dar nu mai pot.. Nu.. nu mai rezist..
Nu pot sã cred ce este.. Nu ºtiu.. nu înþeleg.. Vampir? Chiar.. da, mi-a demonstrat cã este Vampir.. dar.. Asearã era aici.. cu mine. ªi acum.. nu mai e. Unde e? Am nevoie de el..