Vesnica problema

[Bell Evans]

Bell ramase cu respiratia taiata, cand auzi zgomotul ce venea din tufisuri.
"-Ce se aude?!" sopti si Helena, cu acelasi glas speriat.
O umbra mare iesi din spatele lor si incepu sa isi agite clestii zgomotos.
"-Un paianjen!!!" tipa Nick, iar fetele incepura si ele sa tipe.
"-Stati asa, daca tipam, nu rezolvam nimic!" urla Helena.
"-Ai tu o idee mai buna?!" spuse Zoya.
"-Da..SA FUGIM!!" urla si Bell, luand'o la goana printre radacinile copacilor.
"-Dar e un biet paianjen!" zise Nick, in spatele ei.
"-Care are un metru latime si unul lungime?!" il ironiza Bell.
"-Nick, n'ai zis asta cand l'ai vazut prima data" chicoti Zoya.
"-Ai tipat ca un baietel speriat" completa Helena.
"-Si voi ati tipat ca niste printese la ananghie, nu?" raspunse el, sec.
"-Merge si asta" spuse Bell, razand.
"-Eu una nu vreau sa ma intorc la castel" zise Helena, asezandu'se pe un trunchi de copac ratacit.
"-Nici eu" o acompanie Zoya.
"-Si nici voi!" spuse Helena, categoric, privindu'i pe cei doi.
"-Ok, ok" ceda Bell, razand. "Dar nu ma intorc acolo, la paianjen!" spuse ea.
"-Nici eu" sopti Nick, cu privirile ratacite.
"-Si atunci ce facem?!" intreba Zoya.
"-O luam prin partea asta" chicoti Bell, aratand la intamplare o directie.
"-Sa mergem atunci!" se entuziasma Helena.
Se afundara mai mult in misterul Padurii, acompaniati de strigate scurte ale bufnitelor sau zgomote hilare venite de nicaieri..