Vesnica problema

[Helena Daphne Rose]

Mergand mai departe , observara ca atmosfera se racise din nou , iar ceata bantuia printre copacii rari. Acum cerul instelat se putea zari printre crengile copacilor. Vantul rece batea incet , ravasind suvitele castanii peste fata Helenei.
"-De ce e asa rece? Doar nu sunt din nou dementori , nu?"sopti Nick.
"-Nu , nu cred. Nu ma simt disperata sau trista."spuse Helena.
"-Dar am o intrebare: de unde pana unde sunt dementori prin locurile astea?"intreba Zoya.
"-Am auzit ceva de genul ca au plecat de la Azkaban cativa...dar doar cativa , se va ocupa Ministerul de asta si ii va prinde. Cred. E rau , mai ales ca au venit pe teritoriile astea."spuse Bell.
"-Sincer , nu prea as vrea sa ii intalnesc din nou. Eu nu am exersat vraja Patronus , si chiar sunt curios ce animal este patronusul meu. Ale voastre care sunt?"intreba Nick curios.
"-Pai al meu e o puma , a lui Bell o veverita de zapada.."spuse Helena iar Zoya completa:
"-Iar al meu un unicorn."
"-Interesant."zise baiatul zambind iar apoi deveni serios la fata , oftand.
"-Ce este Nick?"intreba Bell.
"-E toata treaba asta cu varcolacul...M-a ametit complet. Parca ieri eram doar un student normal la Hogwarts , iar azi ma astept ca maine sa ma transform intr-un varcolac."
"-Nu te ingrijora. O sa fie bine , chiar daca nu pare. Si in plus ai luat potiunea Lupis."zise Zoya.
"-Da...cateodata imi doresc sa nu ma fii dus in padure in noaptea de joi."
"-Vrei sa spui la intalnire!"chicoti Helena si se lasa dusa iar pe valul amintirilor. Ii era dor de diminetile obisnuite , cand era intampinata calduros de prietenii sai in Marea Sala si cand privea tavanul salii , mai ales daca era o zi senina ori cu nori pufosi , prin care se observa cateva raze de soare.
Insa se trezi la realitate si incepu sa fredoneze un cantec in sinea sa. O bufnita o intrerupse din murmuratul pasnic iar fata cauta pasarea cu privirea , care era asezata pe ramura unui copac. Aceasta mai striga odata si isi lua zborul. Helena urmari absenta cum isi deschidea aripile cenusii iar apoi isi continua drumul. Clar , Padurea Interzisa e cea mai pasnica padure pe care am vizitat-o pana acum. , isi zise ea in gand , desi stia prea bine ca nu era asa. Aparantele cateodata inseala...
"-Off , as avea nevoie de putina andrenalina..."spuse Nick deodata.
"-Aha , baietelul vrea pericol si risc , eh?"ranji Helena.